În greaca veche și în latină, un stigmat era o marcă care marca o persoană, cum ar fi un sclav, care era văzută ca fiind inferioară. Astăzi, cuvântul “stigmă” a ajuns să semnifice marca invizibilă lăsată de percepțiile sociale negative, o marcă care poate răni la fel de mult ca o marcă fizică.
Cercetătorii universitari consideră stigma ca fiind caracteristicile care sunt devalorizate într-un anumit context social și care afectează oamenii în mod negativ. Dovezi considerabile arată modul în care stigmatizarea poate submina sănătatea mintală prin diverse mecanisme, cum ar fi un acces limitat la resurse.
Cercetătorii colectează de obicei date privind stigmatizarea prin intermediul unor măsuri subiective de auto-raportare. Dar anumiți factori individuali – cum ar fi deficitele de reglare a emoțiilor – pot influența modul în care oamenii percep stigmatizarea, introducând o potențială confuzie în măsurarea acesteia. Cercetătorii Charles L. Burton, Katie Wang și John E. Pachankis de la Universitatea Yale au dorit să stabilească o măsură mai obiectivă a stigmatizării, care să reflecte disparitățile de putere socială, economică și politică care există independent de experiențele subiective ale unei persoane.
Burton și colegii săi au realizat o serie de studii, publicate în Clinical Psychological Science, abordând necesitatea unei măsuri obiective a experiențelor legate de stigmă:
“Cercetarea de față introduce o măsură nouă, obiectivă a stigmei culturale”, explică cercetătorii, “pe care am utilizat-o apoi pentru a evalua asocierile dintre stigmă, deficitele de reglare a emoțiilor și rezultatele adverse în materie de sănătate mintală în rândul persoanelor care susțin o gamă largă de atribute stigmatizate.”
În primul studiu, cercetătorii au identificat mai întâi 93 de identități stigmatizate, condiții de sănătate și caracteristici personale care se extind dincolo de gama îngustă de stigmate sexuale și rasiale/etnice pe care cercetătorii s-au concentrat de obicei. Apoi, au recrutat cadre universitare considerate a fi experți în stigmatizare și persoane din publicul larg pentru a-și evalua disponibilitatea de a interacționa cu diferite tipuri de persoane care posedă fiecare stigmat, cum ar fi un coleg de serviciu, o persoană care are grijă de copii sau o potențială fiică sau ginere. Indicele rezultat a reflectat gradul în care fiecare identitate sau caracteristică este stigmatizată la nivel sociocultural.
Cel de-al doilea studiu a observat relația dintre stigmatul cultural, deficitele de reglare a emoțiilor și două rezultate adverse pentru sănătatea mintală: simptome depresive și probleme de consum de alcool. Se știe că experiențele legate de stigmă provoacă stres, care poate epuiza capacitățile de reglare a emoțiilor și poate avea ca efect simptome adverse de sănătate mintală. Deși aceste conexiuni au fost descrise în studii anterioare, se cunosc puține lucruri despre modul în care stresul general de viață (adică factorii de stres cronici care nu se datorează prejudecăților/stigmatizării) poate influența relația dintre aceste variabile.
Utilizând scala stabilită în Studiul 1, cercetătorii le-au cerut participanților să selecteze cu ce stigmate se identifică și apoi să o clasifice pe cea pe care au considerat că i-a afectat cel mai mult sau a fost cea mai importantă pentru ei. Cercetătorii au convertit aceste clasificări într-un scor de stigmă culturală. Aceștia au colectat, de asemenea, date privind deficitele de reglare a emoțiilor, simptomele depresive, problemele legate de consumul de alcool și stresul general de viață ale participanților. Pentru a determina impactul unic al stigmatizării culturale, cercetătorii au controlat percepțiile indivizilor privind stigmatizarea folosind Scala de discriminare cotidiană, care măsoară frecvența cu care un individ experimentează maltratarea interpersonală din cauza identității stigmatizate cu cel mai mare impact.
Rezultatele au demonstrat că deficitele de reglare a emoțiilor au fost mecanismul care leagă stigmatizarea culturală și depresia, precum și stigmatizarea culturală și problemele legate de consumul de alcool. Stresul general de viață a crescut efectul indirect al reglării emoțiilor asupra asocierii dintre stigmatul cultural și atât simptomele depresive, cât și problemele de consum de alcool. Cu alte cuvinte, rezultatele sugerează că un stigmat cultural mai puternic poate face un individ mai vulnerabil la stresul general de viață și la impactul acestuia asupra problemelor adverse de sănătate mintală.
Studiul de față contribuie atât la cercetarea stigmatizării, cât și la cea a reglării emoțiilor prin stabilirea unei măsuri obiective a stigmatizării culturale. Această scală oferă cercetătorilor un instrument pentru a observa impactul stigmatizării culturale separat de percepția indivizilor asupra stigmatizării. Burton și colegii sugerează că cercetările viitoare ar trebui să analizeze cum să modifice această măsură astfel încât să poată reprezenta stigmatul intersecțional, deoarece oamenii pot experimenta multiple stigmate care sunt semnificative pentru viața lor.
Evidența unei relații de moderare între stresul general de viață și efectul indirect al stigmatizării asupra sănătății mintale poate avea implicații pentru cei care lucrează pentru a ajuta grupurile stigmatizate. Ajutându-i pe indivizii afectați de stigmă să își îmbunătățească abilitățile de reglare a emoțiilor și să se adapteze la stresul general al vieții poate atenua efectul stigmatizării culturale asupra vulnerabilității lor crescute la problemele de sănătate mintală.
.