Nu spun că ar trebui să urmărești să atingi fundul sacului, dar uneori avem nevoie de o manevră blândă de corecție a traiectoriei (TCM), iar atingerea unui punct scăzut în viață poate fi un mare catalizator al unor astfel de manevre (și da, am folosit fără rușine o terminologie aerospațială “TCM”).
Cu trei ani în urmă am avut unul dintre acele momente de fund – emoțional, mental și fizic. Îmi amintesc că m-am regăsit într-un loc în care nu mi-am imaginat niciodată să fiu. Nu am avut de ales decât să mă așez și să mă confrunt cu ceea ce făcusem și unde ajunsesem. Privind retrospectiv, cu douăzeci și douăzeci de ani în urmă, aproape că pare că totul a fost un mare “plan”. Dacă nu ar fi fost acele vremuri grele, viața mea ar fi fost complet diferită acum.
Am scris acest memoriu aproape imediat după acea experiență, dar nu am simțit niciodată că împărtășirea lui ar fi utilă și nici nu m-am gândit că a vorbi deschis despre faptul că am ajuns la fundul sacului părea o idee grozavă. Dar totul s-a schimbat atunci când mi-am dat seama că nu punctele joase din viață definesc cine suntem, ci mai degrabă modul în care facem față acelor puncte joase definește cine vom fi. Și dacă această postare îi poate încuraja pe alții care trec prin momente dificile să profite de această oportunitate pentru a se ridica mai puternic decât înainte, atunci asta m-ar face fericit și această postare ar fi meritat.
Iată cele 5 motive pentru care atingerea unui punct scăzut în viață m-a ajutat să mă ridic mai puternic decât înainte:
1: Doar în momentul în care te afli la fundul sacului poți vedea acumularea care a dus la coliziunea finală. Începi să conectezi punctele. Tiparele și comportamentele care te-au condus spre coliziune devin foarte clare. Este ca și cum te-ai fi prefăcut că ești orb înainte. Acesta este momentul în care vă dați seama cât de mult v-ați abătut de la calea voastră și de la adevăratul voi. Dacă nu atingi niciodată fundul sacului, vei continua să negi problemele, iar gorila devine din ce în ce mai mare. În această perioadă îți dai seama că ai fost “blocat” într-o buclă cu reguli subiective și aleatorii pe care fie le-ai definit tu însuți, fie, și mai rău, le-au definit alții pentru tine, totul pentru a putea sări peste chestionarea adevăratelor motive. Îți dai seama că atingerea fundului a fost nu doar inevitabilă, ci și necesară, deoarece aceste comportamente s-ar fi întors în cele din urmă împotriva ta. Până când nu ai atins fundul sacului, vei pretinde că totul este pur și simplu minunat și vei ajunge să trăiești într-un basm. Dar atunci când nu mai ai nimic de pierdut, acesta este momentul în care îți poți proiecta frustrarea, furia și vina într-o cale nouă și durabilă în care ștacheta va fi mult mai înaltă decât înainte.
TWO: Doar în timpul în care te afli la fundul sacului, toate presupunerile tale despre viață sunt luate în considerare. Pui la îndoială totul și pe toată lumea. Îți pui sub semnul întrebării judecățile, motivațiile, credințele, relațiile, acțiunile, prieteniile și temerile tale. Te întrebi de ce faci ceea ce faci (efectul acestor întrebări asupra psihologiei tale merită o postare de sine stătătoare). Fiecare incident care s-a întâmplat în viața ta îți trece prin fața ochilor. Îți pui la îndoială chiar și succesele și eșecurile. Aceasta este definiția fundului. Acesta este momentul în care îți sufleci mânecile și începi literalmente să construiești de la zero. Cu o claritate pe care nu ai avut-o niciodată înainte și cu înțelepciunea unei persoane mult mai experimentate.
TREI: Doar în timpul fundului tău de rock bottom îți dai seama cu adevărat de potențialul tău. Înainte de a atinge fundul, credeai că te afli în locul potrivit în viață, dar de fapt nu erai nici măcar aproape de locul în care trebuia să fii. Înainte de a ajunge la fundul sacului, ego-ul tău îți conducea viața cu o pană de cauciuc. Ai continuat să mergi înainte și să ai mai multă încredere în momentul prezent decât să te gândești la fundația și sănătatea mașinii tale. Acesta este momentul în care îți dai seama că este mai bine să mergi încet în direcția corectă decât să mergi repede în direcția greșită.
FOARTE: Doar în timpul fundului tău de stâncă dobândești adevărata umilință, compasiune și smerenie. Acesta este momentul în care realizezi că nu ești perfect, că există întotdeauna 2 fețe ale monedei, că nimic nu este negru & alb, iar viața are suișuri & coborâșuri pentru toată lumea, inclusiv pentru tine. Acesta este momentul în care ți se reamintește că timpul tău ca student nu se va termina niciodată și că vei învăța mereu din viață. Poate că acesta va fi începutul unei călătorii către un tu fără judecată.
CINCI: Doar în timpul în care te afli la fundul sacului înțelegi ce te face cu adevărat fericit și ce te întristează cu adevărat, la ce îți pasă cu adevărat și ce nu este atât de important pentru tine. Abia în această perioadă în care nu ai pe nimeni îți dai seama că nu ai nevoie de validare exterioară pentru a te simți fericit. În timpul acestor momente dificile îți dai seama că scopul tău în viață este să te faci fericit și să trăiești o viață bună. Nimic altceva nu contează și orice altceva în afară de “căutarea fericirii” este o distragere a atenției. Această nouă filozofie interioară vă va conduce mai departe spre o viață mult mai plină de sens și cu scop.
Cum vă ocupați de fundul sacului va defini restul călătoriei dumneavoastră. Acesta este momentul în care vechiul castel s-a prăbușit peste tine și trebuie să reconstruiești de la zero. Puteți fie să vă faceți un teren solid cu o fundație puternică, fie să nu faceți nimic în această privință. Aceasta este diferența dintre un luptător și un ratat. Depinde în totalitate de tine!