Toate celulele din corpul nostru sunt programate să moară. Pe măsură ce îmbătrânesc, celulele noastre acumulează molecule toxice care le îmbolnăvesc. Ca răspuns, în cele din urmă, ele se descompun și mor, eliberând calea pentru ca celulele noi, sănătoase, să crească. Această “moarte celulară programată” este o parte naturală și esențială a bunăstării noastre. În fiecare zi, miliarde de celule mor astfel pentru ca întregul organism să continue să funcționeze așa cum ar trebui să funcționeze.

Dar, ca în cazul oricărui program, pot apărea erori și celulele rănite care ar trebui să moară continuă să crească și să se dividă. Aceste celule deteriorate pot deveni în cele din urmă maligne și pot genera tumori. Pentru a evita astfel moartea lor celulară programată, celulele canceroase își reorganizează metabolismul astfel încât să poată păcăli moartea și să prolifereze la nesfârșit.

Cercetătorii în domeniul cancerului știu de zeci de ani că tumorile folosesc un metabolism mai rapid în comparație cu celulele normale din corpul nostru. Un exemplu clasic în acest sens este faptul că celulele canceroase își măresc consumul de glucoză pentru a-și alimenta creșterea rapidă și pentru a lovi împotriva morții celulare programate. Acest lucru înseamnă că limitarea consumului de glucoză în celulele canceroase devine un instrument atractiv pentru tratamentele împotriva cancerului.

O nouă speranță?

Poate că ați văzut articole sau site-uri web care susțin că înfometarea pacienților de zahăr este crucială pentru a scăpa de tumori sau că a mânca mai puțin zahăr reduce riscul de cancer. Povestea nu este atât de simplă. Celulele canceroase găsesc întotdeauna alternative pentru a-și alimenta rezervorul de glucoză, indiferent de cât de puțin zahăr ingerăm. Nu există o legătură directă între consumul de zahăr și îmbolnăvirea de cancer și este întotdeauna recomandabil să discutați cu medicul dumneavoastră dacă aveți îndoieli cu privire la dieta dumneavoastră.

Chemoterapia – cel mai frecvent tratament împotriva cancerului. www..com

Cercetătorii au demonstrat că celulele canceroase folosesc glucoza pentru a genera blocurile de construcție ale compușilor celulari necesari pentru creșterea rapidă a tumorilor. De asemenea, o folosesc pentru a genera molecule care se protejează împotriva acumulării toxice de specii reactive de oxigen, moleculele dăunătoare celulelor care activează moartea celulară programată. Acest lucru înseamnă că glucoza servește ca un protector principal împotriva morții celulare.

Dacă cantitatea de zahăr pe care o consumăm nu afectează acest proces, întrebarea la care trebuie să răspundem este cum sunt instruite celulele canceroase să consume mai multă glucoză. Cine umple rezervorul de combustibil? Am descoperit că ceea ce permite tumorilor să se sustragă în acest mod de la cauza naturală a morții lor este o proteină care este supraprodusă în aproape fiecare cancer uman, dar nu și în celulele normale.

Creștere supraalimentată

Într-un studiu recent publicat în Nature Communications am arătat că celulele canceroase stimulează supraproducția proteinei cunoscute sub numele de PARP14, ceea ce le permite să folosească glucoza pentru a-și supraîncărca creșterea și a trece peste controlul natural al morții celulare. Folosind o combinație de abordări genetice și de biologie moleculară, am demonstrat, de asemenea, că inhibarea sau reducerea nivelurilor de PARP14 în celulele canceroase le înfometează până la moarte.

Cele mai bune vești sunt că, prin compararea țesuturilor canceroase (biopsii) de la pacienții care au supraviețuit cancerului și de la cei care au murit, am descoperit că nivelurile de PARP14 au fost semnificativ mai mari la pacienții care au murit. Acest lucru înseamnă că nivelurile de PARP14 din țesuturile canceroase ar putea, de asemenea, să prezică cât de agresiv va fi cancerul și care sunt șansele de supraviețuire ale unui pacient.

Aceasta înseamnă că un tratament care ar putea bloca proteina ar putea reprezenta o revoluție semnificativă în viitorul tratamentului cancerului. Mai mult, spre deosebire de chimioterapia și radioterapia tradiționale, utilizarea inhibitorilor PARP14 ar ucide doar celulele canceroase, nu și pe cele sănătoase. Următorul pas este de a proiecta și genera noi medicamente care pot bloca această proteină și de a afla cum să le folosim în siguranță la pacienți.

Concetta Bubici, lector în științe biomedicale, Universitatea Brunel din Londra și Salvatore Papa, cercetător principal, Institutul de Hepatologie, Birkbeck, Universitatea din Londra

Acest articol a fost publicat inițial pe The Conversation. Citiți articolul original.