Este nevoie de o abordare rațională a diagnosticului și a managementului infecțiilor respiratorii recurente, altfel copilul este supus unor investigații inutile și la multiple medicamente. Simptomele respiratorii repetate nu înseamnă o infecție respiratorie. Un diagnostic de infecție virală nu justifică prescrierea unui antibiotic. Infecțiile virale recurente fac parte din procesul de creștere a oricărui copil. Administrarea de antibiotice la fiecare episod pentru a acoperi “așa-numitele infecții bacteriene supraadăugate” va duce la “antibiotice recurente” și la efecte adverse asupra creșterii. Ar trebui utilizată o abordare sistematică pentru a găsi cauza de bază. O examinare otoscopică a unui copil ar trebui să facă parte din examinarea pediatrică în toate cazurile de infecții respiratorii. Antibioticele ar trebui să fie alese în mod judicios, în funcție de vârstă, de statutul socioeconomic, de gravitatea infecției și de tipul de organism așteptat și întotdeauna administrate în doze adecvate și pe o durată corespunzătoare. Tratamentul trebuie să fie specific și simptomatic. Un drenaj adecvat al sinusurilor este o terapie adjuvantă importantă. Trebuie evitată utilizarea siropurilor pentru tuse cu diverse combinații. Trebuie depuse eforturi pentru a diagnostica și trata manifestările de hiperactivitate a căilor respiratorii sau de alergie, rolul CEA (astm echivalent cu tusea) și WLRI (Wheeze associated lower respiratory infections). Sunt necesare investigații în cazul infecțiilor recente ale căilor respiratorii inferioare și al efectului negativ asupra creșterii, performanțelor școlare, constatărilor fizice anormale. CBC, CRP, ESR, frotiu nazal, culturi adecvate, teste pentru TB, radiografii, studii cu bariu, scanare a laptelui, ultrasunete, CT, RMN, bronhoscopie în cazuri selectate.