Creștere economică
Criza economică prelungită din Puerto Rico
În mod istoric, economia Puerto Rico a reflectat îndeaproape tendințele din Statele Unite. Cu toate acestea, cea mai recentă recesiune economică a fost mai intensă și a durat mai mult în Puerto Rico.
După creșterile anuale uriașe ale prețurilor locuințelor la începutul anilor 2000, piața imobiliară s-a prăbușit în 2008. Prețurile locuințelor au scăzut cu peste 31% (41,3% ajustate la inflație) din al doilea trimestru al anului 2007 până în al treilea trimestru al anului 2018.
Recesiunea din Puerto Rico a început în al patrulea trimestru al anului 2006. PIB-ul a crescut foarte puțin sau a scăzut în ultimul deceniu, contractându-se în fiecare an din 2005 până în 2017, cu o excepție în 2012, când economia a crescut cu un slab 0,03%.
Puerto Rico a pierdut aproximativ 20% din locurile de muncă din 2007. Populația s-a micșorat cu aproximativ 13% în ultimul deceniu. Rata sărăciei este acum de 45%. Iar sistemele publice de sănătate și de pensii sunt insolvabile. A existat un șomaj ridicat, o emigrare masivă și o criză aproape catastrofală a datoriei naționale și o retrogradare a ratingului de credit.
Peste jumătate din populația din Puerto Rico trăiește în sărăcie, iar venitul gospodăriilor este de aproximativ 18.000 USD anual – mai puțin de jumătate din cel din Mississippi, cel mai sărac stat american.
În 2018, PIB-ul real al Puerto Rico s-a contractat cu -2,3%, după ce a scăzut cu 2,4% în 2017, 1,3% în 2016, 1% în 2015, 1,2% în 2014 și 0,3% în 2013, potrivit Fondului Monetar Internațional (FMI).
În timp ce șomajul a scăzut, ajungând treptat la 7,7% în august 2019 – în scădere de la 16,4% în 2010 și 15,9% în 2011 – acesta rămâne cu mult peste rata de 3,6% a șomajului din Statele Unite. Multe dintre noile locuri de muncă sunt în domeniul reconstrucției, care a creat multe locuri de muncă în construcții. Cu toate acestea, aceste locuri de muncă suplimentare sunt temporare.
Pierderea averii nete a portoricanilor asociată prăbușirii prețurilor imobiliare din ultimii ani a fost de aproape 30 de miliarde de dolari, potrivit directorului firmei de consultanță economică Estudios Tecnicos, Jose Villamil.
Două legi, care au intrat în vigoare la începutul anului 2012, au oferit noi beneficii fiscale semnificative persoanelor și întreprinderilor străine care se relochează în Puerto Rico:
- Legea 20 privind serviciile de export oferă stimulente fiscale pentru serviciile de export.
- Legea 22 privind investitorii individuali oferă o scutire totală de impozitul pe venit din Puerto Rico pentru toate veniturile pasive realizate sau acumulate după ce a devenit un rezident de bună credință în Puerto Rico.
Apoi, în decembrie 2014, guvernul a extins acoperirea atât a Legii 20, cât și a Legii 22, extinzând perioada de scutire fiscală. La 11 iulie 2017, Legea 45 a extins și mai mult Legile 20 și 22, adăugând “serviciile de turism medical” și “facilitățile de telemedicină” ca servicii eligibile în temeiul Legii 20; eliminând numărul minim de angajați necesar pentru majoritatea întreprinderilor din Legea 20.
Cu toate acestea, până în prezent, niciunul dintre aceste stimulente nu a fost suficient pentru a scoate Puerto Rico din declin.
Criza bancară din Puerto Rico este, de asemenea, o preocupare majoră, cu credite neperformante la niveluri ridicate. Cea mai mare parte a problemei este pe piața imobiliară, care reprezintă aproximativ două treimi din totalul împrumuturilor, potrivit Scotia Bank. În 2006, înainte de criză, rata dobânzii de bază era de 7,26%. Aceasta a scăzut la 3,25% în 2009 și a rămas foarte scăzută de atunci, dar, în ciuda acestui fapt, aproximativ 80.000 de familii nu au reușit să își refinanțeze împrumuturile și riscă să își piardă locuințele.
Puerto Rico a cerut echivalentul protecției împotriva falimentului în mai 2017, incapabil să își plătească datoria masivă sau să ofere cetățenilor săi servicii eficiente. Cu o datorie de 70 de miliarde de dolari SUA și 50 de miliarde de dolari SUA în obligații de pensii, cererea de faliment a Puerto Rico a fost cea mai mare din istoria Statelor Unite, eclipsând falimentul de 18 miliarde de dolari al Detroitului din 2013.
Se estimează că economia se va contracta cu 1,1% în acest an și cu încă 0,7% în 2020, după aproape 14 ani de depresiune, potrivit Fondului Monetar Internațional (FMI).