- Potrivit unui studiu publicat în Quarterly Journal of Economics, statutul juridic al unei afaceri este ceea ce îi separă pe antreprenori de ceilalți proprietari de afaceri.
- Antreprenorii tind să fie constituiți în societăți comerciale, în timp ce proprietarii de afaceri mici nu sunt.
- Proprietarii de afaceri constituite în societăți comerciale au raportat o creștere de 6.600 de dolari în câștigurile anuale medii în comparație cu salariile lor anterioare atunci când au devenit antreprenori, potrivit rezultatelor studiului.
Doar pentru că vă conduceți propria afacere nu înseamnă că sunteți un antreprenor.
Un studiu publicat în Quarterly Journal of Economics a dezvăluit o diferență cheie între a fi lucrător pe cont propriu și antreprenor. Cercetătorii au descoperit că statutul juridic al unei afaceri – dacă este constituită sau nu în societate – este ceea ce îi separă pe antreprenori de alți proprietari de afaceri.
Definirea antreprenorilor și a proprietarilor de afaceri mici
Pentru a înțelege diferențele dintre antreprenori și proprietarii de afaceri mici, este important să știm mai întâi ce înseamnă termenii în sine. Potrivit Dicționarului Oxford, un antreprenor este “o persoană care organizează și operează o afacere sau mai multe afaceri, asumându-și riscuri financiare mai mari decât cele normale pentru a face acest lucru”. Un proprietar de afacere este definit ca fiind “un individ sau o entitate care deține o entitate de afaceri în încercarea de a profita de pe urma funcționării cu succes a companiei.”
Antreprenorii pot fi mai dispuși să își asume riscuri mari, în timp ce proprietarii de afaceri pot fi concentrați pe profitabilitatea afacerii lor, însă profitul nu este menționat în definiția pentru antreprenor.
Diferite puncte forte și tipuri de personalitate
Studiul a constatat că proprietarii de afaceri constituite în societăți comerciale au tendința de a lansa întreprinderi care sunt antreprenoriale și necesită abilități cognitive de nivel înalt, în timp ce proprietarii de afaceri neîncorporate conduc de obicei companii care necesită mai multe talente manuale.
Cercetătorii au citat exemple de tipuri de afaceri pe care le-ar putea înființa un antreprenor sau un proprietar de afaceri constituite în societăți comerciale. De exemplu, un antreprenor ar putea fonda o agenție de publicitate digitală sau un startup de aplicații mobile. Pe de altă parte, un proprietar de afaceri neîncorporat ar putea fi un instalator, un antreprenor sau o persoană care face curățenie și care își înființează propria companie.
“În măsura în care se asociază antreprenoriatul cu raționamentul analitic, creativitatea și comunicarea interpersonală complexă, mai degrabă decât cu coordonarea ochilor, a mâinilor și a picioarelor, datele sugerează că, în medie, lucrătorii independenți constituiți în societăți comerciale se angajează în activități antreprenoriale, în timp ce cei care nu sunt constituiți în societăți comerciale nu o fac”, au scris autorii studiului.
Ross Levine, unul dintre autorii studiului și profesor la Universitatea California din Berkeley, a declarat că oamenii se gândesc adesea la antreprenori ca la o persoană care creează ceva nou, neprogramat, riscant și provocator din punct de vedere cognitiv.
“Am constatat că persoanele care deschid astfel de afaceri tind să deschidă afaceri constituite în societate”, a spus Levine într-o declarație. “În schimb, atunci când oamenii deschid afaceri care desfășoară activități destul de rutiniere, fondatorii tind să aibă mai puțină educație formală și să deschidă afaceri neîncorporate.”
Diferențele dintre cele încorporate și cele neîncorporate
Studiul a constatat că un statut încorporat oferă proprietarilor de afaceri unele protecții juridice suplimentare, ceea ce le oferă adesea un pic mai multă libertate pentru a se lansa în investiții mai mari și mai riscante în comparație cu omologii lor neîncorporați.
Distincția statutului juridic pare să reflecte modul în care mulți proprietari de afaceri se gândesc deja la ei înșiși.
“Am constatat că, de-a lungul timpului, proprietarii de afaceri constituite în societate sunt mai predispuși să se descrie pe ei înșiși ca fiind “antreprenori” decât proprietarii de afaceri neîncorporate”, a spus Levine.
Beneficii ale constituirii în societate
Afacerile constituite în societate sunt capabile să își separe finanțele personale de cele ale afacerii. Acest lucru înseamnă că, în cazul în care există o problemă de răspundere, doar activele afacerii sunt în pericol. Într-o afacere neîncorporată, nu există o distincție legală între finanțele și activele personale și cele ale companiei.
În plus față de răspunderea limitată, încorporarea permite o mai mare flexibilitate financiară. Această flexibilitate se extinde la împărțirea venitului între acționari și la momentul și modul în care fondurile sunt retrase din afacere.
Potrivit Free Advice Legal, afacerile constituite în societăți comerciale sunt adesea considerate mai stabile și mai profesionale atât de către investitori, cât și de către clienți. Pentru o afacere nouă care se străduiește să strângă capital, acesta poate fi un beneficiu important.
Dezvantajele încorporării
Există cheltuieli suplimentare pentru încorporare. În primul rând, procesul de încorporare are taxe asociate. Mulți antreprenori angajează un avocat care să îi ajute cu documentele legale și să se asigure că procesul decurge fără probleme, ceea ce adaugă, de asemenea, cheltuieli.
Menținerea la zi cu reglementările și menținerea unor evidențe financiare și de management adecvate necesită mai mult timp, deoarece cerințele sunt mai stricte pentru întreprinderile constituite în societăți comerciale. Este posibil să fie nevoie de un avocat și/sau de un contabil pentru a respecta reglementările federale și de stat, precum și cele fiscale.
Diferențe între antreprenori și alți proprietari de afaceri mici
Autorii studiului au descoperit mai multe diferențe între proprietarii de afaceri constituite și cei care nu sunt constituite în societăți comerciale după ce au analizat datele din rezultatele sondajului Current Population Survey din perioada 1995-2012 și din sondajul National Longitudinal Survey of Youth, care a intervievat peste 12.000 de persoane anual între 1979 și 1994 și bianual de atunci.
Cercetarea a constatat că, înainte de a-și înființa propria companie, antreprenorii constituiți în societăți comerciale:
1. Afișau o mai mare stimă de sine
2. Doreau să fie mai mult responsabili de propriul viitor
3. Erau de obicei implicați în locuri de muncă care se bazează în principal pe intelect
4. Aveau mai multe șanse decât salariații să provină din familii cu venituri mari, cu doi părinți bine educați
În plus, înainte de a-și lansa propriile întreprinderi, antreprenorii au obținut scoruri mari la testele de aptitudini de învățare și s-au implicat în activități mai ilicite și mai riscante, cum ar fi chiulul de la cursuri, vandalismul, furtul din magazine, jocurile de noroc, agresiunea și consumul de alcool și marijuana.
“Este un amestec special de trăsături care pare să conteze atât pentru a deveni antreprenor, cât și pentru a reuși ca antreprenor”, au scris autorii studiului. “Persoana cu abilități înalte, care tinde să “încalce regulile” în tinerețe, este cea care are o probabilitate deosebită de a deveni un antreprenor de succes.”
De cealaltă parte a ecuației, proprietarii de afaceri neîncorporate tind să aibă responsabilități care necesită mai multe abilități manuale și au fost angajați anterior în activități similare.
În plus, cercetătorii au descoperit că antreprenorii constituiți în societăți au mai multe șanse de a avea mulți angajați, în timp ce proprietarii de afaceri neîncorporați au puțini sau deloc angajați.
Există, de asemenea, o diferență în ceea ce privește câștigurile financiare în raport cu fiecare grup de proprietari de afaceri. Studiul a raportat că proprietarii de afaceri încorporate au câștigat 6.600 de dolari în câștigurile anuale medii în raport cu salariile lor anterioare atunci când au devenit antreprenori. Proprietarii de afaceri neîncorporate au avut creșteri ale câștigurilor anuale mediane de 716 dolari.
Studiul a fost co-autorat de Yona Rubinstein, profesor la London School of Economics and Political Science.