Ceea ce îmi imaginez că unii nu înțeleg despre catolicism este că nu există doar un singur mod de a se închina lui Hristos ca catolic. Acest lucru poate fi o surpriză pentru mulți catolici practicanți și veterani care citesc aceste rânduri, dar este adevărat. Acum, există cu siguranță un mod corect și unul greșit de a te închina lui Hristos ca catolic, dar nu există o singură cale în cadrul Bisericii pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Mă refer, bineînțeles, la diferite discipline spirituale care pot fi practicate și care sunt totuși în acord cu cultul catolic. Sfânta Mamă Biserică are multe ordine în cadrul ei, dar numai câteva sunt considerate renumite sau cel puțin populare. Pentru a înțelege mai bine la ce mă refer, haideți să restrângem discuția noastră la două Ordine bine cunoscute: Franciscanii și Dominicanii.

Franciscanii

Ordinul Franciscanilor a fost fondat în1209 de un bărbat pe nume Giovanni di Pietro di Bernardone care a abandonat o viață de lux pentru a-și dedica viața slujirii lui Hristos în Biserica Sa prin sărăcie, cu aprobarea Sanctității Sale Papa Inocențiu al III-lea. Se spune că Papa Inocențiu al III-lea a avut un vis remarcabil în care a fost martor la prăbușirea Bisericii la pământ, dar înainte ca aceasta să se prăbușească complet, a fost prinsă și ținută în picioare de un omuleț. Acest om, Papa Inocențiu al III-lea era sigur că era Sfântul Francisc din Assisi cu noul Ordin pe care l-a adus pentru binecuvântarea Papei. Bernardone a luat numele de Francisc atunci când și-a predat viața lui Hristos în slujba Bisericii. Spiritualitatea lui a fost cea a umilinței și a iubirii “serafice” pentru Dumnezeu. De fapt, Sfântul Francisc a fost adesea numit Părintele Serafic datorită actelor sale neîncetate de devotament pentru Dumnezeu, așa cum fac Serafimii din ceruri. Ordinul franciscan (și ordinele similare care au izvorât din el, cum ar fi Surorile Sfintei Clara) își preocupă spiritualitatea cu cea a mentorului lor. Franciscanii trăiesc Evanghelia în sărăcie, să muncească pentru masa de zi cu zi, să ofere tot ce au pentru cei săraci, bolnavi și marginalizați. Unul dintre principalii piloni de concentrare spirituală pentru franciscani, așa cum am menționat anterior, este umilința. Deoarece bazele tuturor virtuților sunt construite pe umilință, nu este de mirare de ce acest ordin a reușit să se dezvolte într-un ritm uimitor încă de la început. Franciscanii sunt, de asemenea, adânc înrădăcinați în ascultarea Sfântului Francisc față de papalitate și de ierarhia Bisericii, deoarece se înțelegea că Biserica este stâlpul și temeiul adevărului – 1 Timotei 3:15. Era, de asemenea, o practică de a se reduce în ochii lumii de dragul Evangheliei. Așa cum Sfântul Ioan Botezătorul a spus că trebuie să se micșoreze pentru ca Hristos să crească în lume – franciscanii pot, în mod ironic – deși nu o fac, să se laude cu “micimea” lor de dragul lui Hristos.

Dominicanii

Ordinul dominican, sau cunoscut și sub numele de Ordinul Predicatorilor, a fost aprobat prin bula papală la 22 decembrie 1216 de către Papa Honorius al III-lea. Acest ordin și-a luat numele de la mentorul și fondatorul său, un preot spaniol, Dominic de Caleruega. Acest ordin era centrat în primul rând pe educarea credinței, precum și pe predicarea Evangheliei.

“Spiritualitatea dominicană este teocentrică, cris-tologică, contemplativă, monastică, preoțească, apostolică și doctrinară. Primele sale cinci calități sunt comune și generice; caracterul său doctrinar apostolic este specific, deosebind-o de celelalte. Contemplația dominicană caută să îl sfințească pe frate și, de asemenea, să dea roade în apostolat, în special prin predicare, învățătură și scriere.” Encyclopedia.com,

Constituția dominicană spune:

“Principalul motiv pentru care ne-am adunat este acela de a locui împreună în armonie și de a avea un singur gând și o singură inimă în Dumnezeu, adică de a fi găsiți desăvârșiți în caritate….Se știe că Ordinul nostru a fost fondat de la început în mod expres pentru predicarea și mântuirea sufletelor…. Acest scop trebuie să-l urmărim, predicând și învățând din abundența și plinătatea contemplației, imitând pe Prea Sfințitul nostru Părinte Dominic, care vorbea numai cu Dumnezeu sau de la Dumnezeu pentru binele sufletelor.”

De asemenea, tot prin Sfântul Dominic am primit una dintre cele mai mari devoțiuni pe care le-a avut vreodată Biserica – Sfântul Rozariu. De fapt, Sfântul Dominic a fost cel care a luptat împotriva ereziilor albigenzilor și prin mijlocirea Maicii Domnului cu Preasfântul Rozariu, multe mii de oameni s-au întors de la ereziile lor și s-au convertit. Se spunea că Sfântul Dominic predica adesea despre Rozariu cu mare fervoare și devotament, astfel încât să dezvăluie cu ajutorul lui Dumnezeu teologia profundă din spatele rugăciunilor Rozariului.

În timp ce ambele ordine s-au născut în cadrul Bisericii – viețile celor două ordine separate, deși păreau diferite – aveau aceleași scopuri pentru toți cei care le întâlneau. Pentru franciscani, a fost prin smerenie și iubire dezinteresată pentru aproapele lor în onoarea Evangheliei și în recunoaștere față de Biserică. În timp ce dominicanii erau considerați “Câinii de vânătoare ai Evangheliei”, în care se cufundau adânc în studiul Bisericii pentru a putea învăța și apăra Biserica, deoarece Isus însuși a fost cel care a fondat Biserica. Oricum ar fi, deși unii erau atrași de un Ordin datorită perspectivei lor asupra credinței – scopul a fost întotdeauna acela de a-i conduce pe toți oamenii la mântuire. Amin.

Suntem pe Patreon acum – avem nevoie de oameni cărora le pasă de credința lor și care vor să crească în sfințenie. Dacă acesta ești tu, alătură-te nouă și intră în legătură cu sute de bărbați din întreaga lume care au același scop în minte – să devină sfinți.

Deveniți membru – faceți clic aici

.