Pierderea auzului este o problemă comună cauzată de zgomot, îmbătrânire, boală și ereditate. Auzul este un simț complex care implică atât capacitatea urechii de a detecta sunetele din mediul înconjurător, cât și capacitatea creierului de a interpreta sunetele din vorbire. Principalii factori determinanți ai impactului pierderii auzului asupra membrilor unei populații includ:

• Gradul de pierdere a auzului
• Configurația sau modelul de pierdere a auzului în funcție de frecvențe
• Lateralitatea/bilateralitatea pierderii auzului (una sau ambele urechi afectate)
• Zona (zonele) de anomalie în sistemul auditiv – cum ar fi urechea medie, urechea internă, căile neuronale auditive, sau creierul
• Capacitatea de recunoaștere a vorbirii
• Historia expunerilor la zgomote puternice și la substanțe toxice de mediu sau farmacologice pentru auz
• Vârsta

Măsurarea pierderii de auz

Pierderile ușoare pot să nu fie observate și chiar și pierderile moderate pot să nu cauzeze o problemă pentru persoanele cu abilități de percepție excelente și abilități bune de a face față. Pierderea auzului poate fi identificată de către persoana în cauză (numită “auto-raport”), de către prieteni și familie și prin testarea auzului. Testarea audiometrică formală este standardul de aur pentru diagnosticarea pierderii de auz și monitorizarea tratamentului. Testarea se poate face la orice vârstă.

Pentru estimarea prevalenței pierderii de auz, toate aceste măsuri sunt valoroase și fiecare oferă o perspectivă asupra poverii pierderii de auz asupra societății. Auto-raportarea pierderii de auz și raportarea prietenilor și a familiei sunt importante pentru că sunt relativ simplu de determinat și oferă o evaluare globală a impactului problemei asupra individului.

Teste audiometrice (auditive) formale

Testele audiometrice formale, pe de altă parte, oferă informații precise afișate în funcție de frecvență și de nivelul de auz. Un rezumat convenabil al audiogramei pentru fiecare ureche este media tonurilor pure (PTA) a pragurilor măsurate la frecvențe specifice. Pragurile sunt măsurate pe o scală de pierdere a auzului (HL) în decibeli (dB) raportată la “zero” audiometric (nivelul mediu al auzului la fiecare frecvență pentru adulții tineri normali). O măsură tradițională a PTA este media frecvențelor de vorbire a pragurilor la 500, 1000 și 2000 hertzi (Hz). Cu toate acestea, frecvențele care trebuie incluse în PTA variază; de exemplu, o frecvență înaltă, cum ar fi 3000 Hz, este inclusă cu frecvența joasă (500 Hz) și frecvențele medii (1000 și 2000 Hz) în unele formulări ale PTA. Cea mai frecventă definiție a PTA întâlnită în studiile epidemiologice, sau bazate pe populație, este media celor patru frecvențe de 500, 1000, 2000 și 4000 Hz.

Pe măsură ce PTA crește, capacitatea auditivă scade. Auzul normal pentru vorbire este observat la adulții cu PTA de 25 dB HL sau mai puțin. La o PTA de aproximativ 40 dB HL în ambele urechi, majoritatea persoanelor sunt considerate cu deficiențe funcționale și ar putea beneficia de amplificare. Pierderi severe sau profunde sunt prezente atunci când PTA-urile sunt mai mari de 70 dB HL. La acest nivel, protezele auditive oferă beneficii limitate și pot fi luate în considerare implanturile cohleare.

O evaluare precisă a auzului include:

• Lateralitatea (una sau ambele urechi afectate)
• Gradul și tiparul pierderii pragului în funcție de frecvențe
• Capacitatea cea mai bună de a înțelege vorbirea – fie cu proteze auditive, fie cu niveluri de vorbire ridicate

Alți factori care trebuie determinați includ:

• Rapiditatea apariției sau progresiei pierderii auzului (oamenii se adaptează adesea mai bine la pierderi lent progresive decât la pierderi bruște)
• Simptomele asociate, cum ar fi tinitus (țiuituri, bubuituri sau bâzâieli în urechi sau în cap), hiperacuzis (intoleranță la sunetele normale din mediu), și recrudescența (când sunetele puternice sunt brusc inconfortabile)
• Opțiuni de tratament, cum ar fi intervenția chirurgicală, protezele auditive, implanturile cohleare, reabilitarea auditivă, citirea vorbirii sau dispozitivele de asistență pentru ascultare

Implicațiile pierderii auzului

Implicațiile pierderii auzului pot fi estimate în ceea ce privește povara socială, efectul asupra persoanei și nevoile de tratament. Pentru a estima povara societală a pierderii auzului, sunt adecvate ratele de auto-raportare (sau de raportare a familiei) specifice vârstei. Pentru estimarea impactului pierderii auzului asupra persoanei, o PTA mai mare de 25 dB HL necesită, în general, strategii de ascultare adaptive, cum ar fi așezarea mai aproape de sursa de sunet. Tratamentul activ, cum ar fi protezele auditive, este frecvent recomandat la PTA-uri mai mari de 40 dB HL în ambele urechi. Termenul “surd” se aplică, în general, persoanelor cu pierdere bilaterală profundă (PTA-uri mai mari de 90 dB HL). Implanturile cohleare moderne sunt adesea utile pentru copiii și adulții cu pierderi severe până la profunde (PTA-uri mai mari de 70 dB HL) de durată relativ scurtă (mai puțin de 10 ani). Ca urmare, durata pierderii de auz a devenit un alt factor important în descrierea pierderii de auz.

.