De Aisha Stacey / 6 Mar 2013

Dua- un cuvânt arab scris aici cu litere englezești. Trei litere mici care formează un cuvânt și un subiect care este mare și uluitor. Acest cuvânt “dua” ar putea fi tradus aproximativ ca însemnând implorare sau invocare. Deși niciunul dintre cele două cuvinte nu definește în mod adecvat dua. Suplicarea, care înseamnă comunicarea cu o divinitate, se apropie mai mult decât invocarea, despre care se știe că implică uneori invocarea spiritelor sau a diavolilor.

În terminologia islamică, dua este actul de suplicare. Este o chemare către Dumnezeu; este o conversație cu Dumnezeu, Creatorul nostru, Domnul nostru, Atotștiutorul și Atotputernicul. De fapt, cuvântul este derivat din rădăcina arabă care înseamnă a chema sau a convoca. Dua este înălțătoare, împuternicitoare, eliberatoare și transformatoare și este unul dintre cele mai puternice și eficiente acte de închinare în care se poate angaja o ființă umană. Dua a fost numită arma credinciosului. Ea afirmă credința unei persoane în Dumnezeul Unic și evită toate formele de idolatrie sau politeism. Dua este, în esență, supunerea față de Dumnezeu și o manifestare a nevoii unei persoane față de Allah.

Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Un sclav devine cel mai apropiat de Domnul său atunci când este în prosternare. Așadar, creșteți implorările în prosternări”.

“Rugăciunea fiecăruia dintre voi va fi îndeplinită dacă nu se impacientează și nu spune: “L-am implorat pe Domnul meu, dar rugăciunea mea nu a fost îndeplinită”.””

În acest punct al înțelegerii a ceea ce este exact dua, ar fi ușor pentru cineva din mediul creștin să creadă că dua este rugăciune. Cu siguranță, dua are anumite asemănări cu rugăciunea creștinilor, însă ea nu trebuie confundată cu ceea ce musulmanii numesc rugăciune. Rugăciunea sau, în arabă-Salat, este unul dintre pilonii islamului, iar prin efectuarea celor cinci rugăciuni zilnice, un musulman se angajează de fapt într-o formă fizică de dua, cerându-i lui Allah să le acorde Raiul prin acțiunile lor. De-a lungul rugăciunii se imploră, de asemenea, pe Dumnezeu în mod direct.

Pentru musulmani, rugăciunea este un set de mișcări și cuvinte rituale efectuate la ore fixe, de cinci ori pe zi. Dumnezeu spune în Coran: “Cu adevărat, rugăciunea este impusă credincioșilor la ore fixe”. (Coran 4:103) Musulmanii se roagă dimineața devreme, înainte de răsăritul soarelui, la mijlocul zilei, după-amiaza, la apusul soarelui și noaptea. Rugăciunea este un act de adorație, prin care musulmanul își reafirmă credința în Dumnezeul Unic și își demonstrează recunoștința. Este o legătură directă între Dumnezeu și credincios și este o obligație.

Dua, pe de altă parte, este un mod al musulmanilor de a simți acea legătură cu Dumnezeu în orice moment și în orice loc. Musulmanii îl invocă pe Dumnezeu în mod frecvent pe tot parcursul zilei și al nopții. Ei își ridică mâinile în semn de implorare și Îi cer ajutorul, mila și iertarea. Dua încorporează lauda, mulțumirea, speranța și chemarea lui Dumnezeu să îl ajute pe cel aflat în nevoie și să îi îndeplinească cererile.

Dua poate fi făcută pentru individ, pentru familia sa, pentru prieteni, pentru străini, pentru cei aflați în situații dificile, pentru credincioși și chiar pentru întreaga umanitate. Atunci când se face dua, este acceptabil să se ceară binele în această viață lumească și în viața de dincolo. O persoană care face dua nu ar trebui să se abțină, ci să-i ceară lui Allah să îndeplinească atât cele mai mari cât și cele mai mici cereri.

Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a încurajat pe credincioși să facă dua. El a spus: “Dua unui musulman pentru fratele său în absența acestuia este ușor de acceptat. Un înger este desemnat alături de el. Ori de câte ori el face o dua benefică pentru fratele său, îngerul desemnat spune: Ameen. Și fie ca și tu să fii binecuvântat cu același lucru”””.

Deși a face dua nu este o obligație, există multe beneficii în a face dua către Dumnezeu în mod frecvent și cu supunere deplină. Simțind apropierea de Dumnezeu care vine odată cu dua sinceră, aceasta sporește credința, dă speranță și ușurare celui aflat în suferință și îl salvează pe rugător de disperare și izolare. De-a lungul Coranului, Dumnezeu îl încurajează pe credincios să-L cheme pe El, ne cere să ne punem visele, speranțele, temerile și incertitudinile înaintea Lui și să fim siguri că El ascultă fiecare cuvânt.

“Numai Ție ne închinăm și numai Ție Îți cerem ajutorul.” (Coran 1:5)

“Și Domnul tău spune: “Cheamă-Mă; Eu voi răspunde (rugăciunii) tale. Dar cei care sunt prea aroganți pentru a Mă adora se vor afla cu siguranță în Iad, în umilință.” (Coran 40:60)

“Spuneți: “O, sclavi ai Mei care au încălcat sufletele lor; nu disperați de mila lui Allah: Căci Allah iartă toate păcatele, căci El este Cel mai iertător, Cel mai milostiv.” (Coran 39:53)

“Spune: Invocă-l pe Allah sau invocă-l pe ArRahman (Cel mai binefăcător): Cu orice nume Îl chemați, (este bine): Căci Lui Îi aparțin cele mai frumoase nume.” (Coran 17:110)

“Și când sclavii Mei te întreabă (o, Mohammed) despre Mine, atunci (răspunde-le): Eu sunt cu adevărat aproape (de ei prin cunoașterea Mea). Eu răspund la rugămințile rugătorului atunci când Mă invocă (fără niciun mediator sau intercesor). Așadar, să Mă asculte și să creadă în Mine, pentru ca ei să fie conduși pe calea cea dreaptă.” (Coran 2:186)

Profetul Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a numit dua esența adorării. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a sugerat, de asemenea, ca credinciosul să fie umil, dar ferm atunci când face dua și a spus: “Atunci când unul dintre voi imploră, nu trebuie să spună: “O, Allah, iartă-mă dacă vrei!”, ci să fie ferm în cerere și să facă dorința mare, căci ceea ce dă Allah nu este nimic mare pentru El.”

Când facem dua, când îl invocăm pe Allah în momentul de nevoie, sau ne exprimăm recunoștința, sau pentru orice alt motiv, inclusiv pentru a simți pur și simplu confortul de a fi aproape de Allah, trebuie să ne amintim să ne examinăm sinceritatea și să ne verificăm intenția. Dua trebuie să fie adresată lui Allah Singur, care nu are parteneri, fii, fiice sau intermediari. Intenția noastră atunci când facem dua trebuie să fie aceea de a-L mulțumi pe Dumnezeu, de a ne supune Lui și de a avea încredere deplină în El.

Când o persoană face dua, Allah îi poate da ceea ce a cerut sau poate deturna un rău care este mai mare decât lucrul pe care l-a cerut, sau poate stoca ceea ce a cerut, pentru Viața de Apoi. Allah ne-a poruncit să Îl invocăm și El a promis că va răspunde chemării noastre. În următorul articol vom examina eticheta de a face dua și vom discuta de ce unele duas rămân aparent fără răspuns.