California Assembly Bill 109 (AB 109) impune ca persoanele condamnate pentru anumite infracțiuni grave să nu mai poată fi încarcerate în închisoarea de stat. În schimb, acești infractori trebuie să fie condamnați la termene de detenție în închisoarea din județ sau la o combinație de timp petrecut în închisoarea din județ și restul pedepsei sub supravegherea departamentului de probațiune din județ.
Aprobat în 2011, AB 109 a fost o lege controversată și există unele concepții greșite despre aceasta.
În 2011, o hotărâre a Curții Supreme a obligat statul California să își reducă populația penitenciară cu 30.000 de deținuți din cauza scăderii severe a îngrijirii medicale și de sănătate mintală. Acest lucru a determinat Adunarea de stat și guvernatorul Jerry Brown să promulge Legea Adunării 109 (AB 109), cunoscută și sub numele de Planul de realiniere a închisorilor din California. În timp ce unii ar putea susține că a fi dur cu criminalitatea este un lucru bun, închisorile supraaglomerate pun în pericol gardienii și deținuții și îngreunează eforturile de reabilitare.
În conformitate cu AB 109, persoanele care sunt condamnate pentru infracțiuni care nu sunt grave, fără violență și fără caracter sexual nu mai pot fi condamnate la închisoarea de stat. În schimb, acestea își ispășesc pedepsele în închisoarea din comitat sau prin “split sentencing”, în care o persoană își ispășește o parte din pedeapsă în închisoarea din comitat și o parte sub supraveghere comunitară post eliberare (Post-Release Community Supervision – PRCS). În cadrul PRCS, o persoană este plasată sub supraveghere obligatorie de către departamentul de probațiune al comitatului. Această reintegrare structurată în societate este menită să contribuie la reducerea ratelor de recidivă, asigurându-se că infractorilor li se oferă ajutorul de care au nevoie pentru a se reintegra, inclusiv locuri de muncă și formare profesională, consiliere în domeniul sănătății mintale și tratament pentru abuzul de substanțe.
Concepții eronate cu privire la realinierea în conformitate cu legea californiană AB 109
AB 109 a fost controversată de când a fost adoptată, în principal din cauza concepțiilor greșite cu privire la structura programului. PRCS nu este un program de “eliberare anticipată” în sensul în care unii oameni ar putea crede. La eliberarea din încarcerare, infractorii sunt supravegheați de departamentul de probațiune al comitatului lor, mai degrabă decât de comisia de eliberare condiționată a statului. Departamentele județene de probațiune au putere discreționară exclusivă atunci când vine vorba de a stabili cine este eligibil pentru program, care este nivelul lor de risc pentru comunitate și dacă vor avea sau nu nevoie de o monitorizare suplimentară din partea forțelor de ordine.
O altă concepție greșită frecventă este aceea că AB 109 a scurtat durata pedepselor, dar acest lucru nu este adevărat. Orientările privind sentințele sunt descrise în codul penal de stat și sunt aceleași ca înainte de realiniere, deși, după cum s-a menționat anterior, utilizarea sentințelor divizate permite unor infractori să execute o parte din pedeapsă în închisoarea din comitat și o parte sub supravegherea comitatului.
Realinierea face, de asemenea, mai puțin probabil ca un infractor să se întoarcă la închisoare pentru încălcarea eliberării condiționate. Persoanele aflate în PRCS riscă până la șase luni în închisoarea din comitat pentru încălcarea condițiilor de eliberare condiționată, în loc să fie trimise în închisoarea de stat pentru a-și ispăși restul pedepsei. Începând din iulie 2013, încălcările condițiilor de eliberare condiționată sunt judecate de instanțele locale, în loc de Board of Parole Hearings (Comisia de audieri pentru eliberare condiționată) a statului.
Este realinierea AB 109 eficientă?
Din moment ce AB 109 este în vigoare doar de cinci ani, nu este încă posibil să se spună care va fi impactul pe termen lung. Cu toate acestea, Departamentul de Corecție și Reabilitare din California a raportat că populația penitenciară a statului a scăzut cu aproximativ 25.000 de persoane de când a intrat în vigoare realinierea. Este prea devreme pentru a spune ce efect ar putea avea realinierea asupra ratelor de recidivă, deși un raport de realiniere publicat de stat în 2013 a arătat că doar 7 % dintre deținuții eliberați după realiniere au revenit la încarcerare în termen de un an, comparativ cu 42 % înainte de realiniere.
.