Când îi cereți lui Isus să conducă întâlnirea în care vă aflați și rămâneți supuși și atenți la Duhul Său, el transformă comunitatea și rezultatele întâlnirii. Este cheia conducerii în slujire.

“Nu avem timp să ne rugăm”

În 30 de ani de slujire creștină pentru o varietate de organizații am participat la o mulțime de întâlniri. Întâlniri ale personalului. Întâlniri ale personalului pastoral. Întâlniri pentru evenimente de slujire. Întâlniri ale consiliului de administrație. Întâlniri ale bătrânilor. De mai multe ori decât aș vrea să recunosc, am gemut: “Nu încă o întâlnire!”. Dacă sunteți un lider de slujire, atunci probabil că ați simțit același lucru.

Reunim ceea ce sperăm să fie oameni deștepți, talentați și muncitori într-o cameră și ne întâlnim timp de o oră sau două sau o zi întreagă. Ne împărtășim viziunea. Vorbim despre lucrarea pe care fiecare dintre noi o face pentru Dumnezeu. Stabilim priorități și obiective. Gestionăm oameni și proiecte. Rezolvăm probleme. Planificăm programe și evenimente. Facem bilanțul programelor și evenimentelor.

Și poate că ne amintim să ne rugăm la sfârșit pentru a-L ruga pe Dumnezeu să binecuvânteze ceea ce facem!

Câteodată este un pic mai bine de atât și cineva începe întâlnirea cu o scurtă rugăciune sau cu un devoțional din Biblie. Acest lucru poate da un ton centrat pe Hristos pentru o întâlnire. Dar cât de ușor separăm partea de afaceri a întâlnirii de partea de rugăciune. După ce spunem “Amin”, putem uita să continuăm să ascultăm de Duhul Sfânt atunci când discutăm probleme; putem neglija să ne bazăm pe înțelepciunea și harul lui Dumnezeu în timp ce elaborăm strategii. Chiar mai rău, în mai multe ocazii, în cadrul unei întâlniri bisericești, am auzit chiar pe cineva spunând: “Trebuie să trecem direct la afaceri astăzi, așa că nu avem timp să ne rugăm.”

Nu avem timp să ne rugăm!

Gândiți-vă la ceea ce spunem atunci când spunem că nu avem timp să ne rugăm. “Suntem prea ocupați ca să vorbim cu Dumnezeu în timpul acestei întâlniri”. (Poate că suntem, de asemenea, prea ocupați pentru a ne ruga înainte de întâlnire.) Dar ce ar putea fi mai important decât să Îl includem pe Hristos într-o întâlnire, să ascultăm înțelepciunea Lui și să ne bazăm pe dragostea și puterea Lui?

Sunt trist să spun că am aflat de la mulți dintre pastorii și liderii cu care vorbesc că acest scenariu este comun astăzi în întâlnirile personalului și ale consiliilor de administrație pentru bisericile și organizațiile noastre creștine. Am fost condiționați de cultura noastră să acționăm cu inițiativă umană, nu divină. Căutăm să “facem lucrurile să se întâmple” în loc să ne supunem și să depindem de Hristos cel înviat care este cu noi. Cunosc tendința de a ne lăsa prinși în felul de a conduce al culturii noastre. Eu însumi am condus sute de întâlniri cu o mentalitate de a face lucrurile să se întâmple – până când am decis să Îi cer lui Isus să conducă întâlnirile de care eram responsabil.

I-am cerut lui Isus să conducă întâlnirea

Atunci mi-am dat seama că Isus este cel mai bun conducător pentru întâlniri și că aș putea deveni asistentul Lui. Făcusem acest lucru cu alte domenii din viața mea – de ce nu și cu conducerea reuniunilor organizaționale? De ce separam munca de spiritualitate? De ce nu înțelegeam rugăciunea ca realizare de lucruri și realizarea de lucruri ca rugăciune? Într-o școală creștină. Într-o clinică creștină. Chiar și într-o biserică! Am condus multe întâlniri fără rugăciune.

Când am avut reînnoirea mea spirituală în 2002, am devenit intenționat să învăț să trăiesc fiecare aspect al vieții mele ca un ucenic al lui Isus, făcând ceea ce fac cu Isus, astfel încât să reușesc să fac pentru El. Bineînțeles, primul lucru care s-a schimbat a fost să dedic mai mult din timpul meu liber Intimității cu Isus prin rugăciune. Dar, pe parcurs, am început să învăț să urmez exemplul lui Isus în modul în care mă comportam tot timpul – când stăteam la masă cu familia mea, când vorbeam cu un prieten, când mă întâlneam cu o persoană fără adăpost, când sfătuiam clienții de la terapie, când predam studenților, când conduceam retrageri și chiar și când îmi conduceam mașina!”

Făcând tot ceea ce fac în modul în care Isus însuși făcea lucrurile – supus lui Dumnezeu, fără grabă, depinzând de har, ascultând de Duhul Sfânt, iubindu-i pe cei de lângă mine – a devenit foarte important pentru mine. Și m-a determinat să predau conducerea întâlnirilor lui Hristos-în-mediul meu. Inspirat, mai întâi de părintele meu spiritual Ray Ortlund și apoi de exemplul prietenilor și colegilor mei de la The Leadership Institute (unde eu și Kristi am absolvit un program de formare de doi ani în domeniul conducerii spirituale), am început să Îi cer lui Iisus să-mi conducă întâlnirile. Am fost surprinsă ce diferență pozitivă a făcut acest lucru!

• Am devenit mai apropiați de Hristos și unii de alții
• A luat presiunea de pe mine și de pe ceilalți de a face lucrurile să se întâmple
• Membrii echipei au devenit mai participativi în proces
• Am fost mai capabili să vedem mai bine ce făcea Dumnezeu în comunitatea și în slujirea noastră și să ne alăturăm lucrării Sale
• L-am văzut pe Dumnezeu generând idei și rezultate finale care nu erau în mintea nimănui înainte de întâlnire!
• De fapt, chiar așteptam cu nerăbdare întâlnirile noastre!

Jesus explică calea Sa

Jesus Hristos este Stăpânul nostru în toate lucrurile. El este conducătorul spiritual perfect. Slujirea Sa și conducerea celorlalți a ieșit din intimitatea Sa personală cu Tatăl. Acesta a fost Ritmul de viață al lui Isus. El a fost întotdeauna supus Tatălui. Tot ceea ce a făcut Isus – înțelepciunea, slujirea Sa plină de compasiune, puterea și minunile – a fost participarea Sa la ceea ce L-a văzut pe Tatăl făcând (Ioan 5:19, 6:38, 12:50).

Modul în care a trăit Isus este modul în care ne-a învățat să trăim: “Rămâneți în dragostea Mea așa cum și Eu rămân în dragostea Tatălui, ascultați de ceea ce vă spun să faceți așa cum și Eu ascult de Tatăl” (Ioan 15:10, parafraza mea). Isus a explicat că, așa cum o ramură dă roade rămânând (sau rămânând) în viță, la fel și noi dăm roade rămânând conectați la El.

Așa că atunci când tu sau eu conducem o ședință sau orice altceva facem este important să o facem ca ucenici ai lui Isus, conectându-ne la El în acel moment și urmându-i conducerea. Invitația pe care Isus ne-o adresează are implicații profunde pentru modul în care funcționăm în situațiile de slujire și de conducere:

Veniți la mine… Mergeți cu mine și lucrați cu mine – priviți cum o fac. Învățați ritmurile neforțate ale harului. Nu voi pune nimic greu sau nepotrivit asupra ta. Ține-mi companie și vei învăța să trăiești liber și ușor… Oricine intenționează să vină cu mine trebuie să mă lase să conduc. Nu tu ești pe scaunul șoferului – eu sunt… Înmoaie-te în realitatea lui Dumnezeu, în inițiativa lui Dumnezeu, în dispozițiile lui Dumnezeu. Vei descoperi că toate preocupările tale umane de zi cu zi vor fi satisfăcute. Nu-ți fie teamă să nu ratezi nimic. Sunteți cei mai dragi prieteni ai mei! Tatăl vrea să vă dăruiască însăși împărăția (Matei 11:28-30, Luca 9:23, 12:29. MSG).

Exemplul apostolilor

Actele a fost numită a cincea Evanghelie pentru că spune povestea apostolilor care duc mai departe slujirea lui Isus și arată cum biserica a crescut ca un foc de paie. Ce a făcut ca slujirea lor să aibă atât de mult succes? Cum a crescut Împărăția lui Dumnezeu prin ei?

Ei s-au bazat pe faptul că Hristos cel înviat le era prezent și le vorbea în persoana Duhului Sfânt.

Un verset cheie care arată că apostolii au învățat să depindă de călăuzirea Duhului Sfânt este Faptele Apostolilor 1:2, care indică faptul că în cele 40 de zile dintre învierea și înălțarea lui Isus le-a dat instrucțiuni ucenicilor Săi în două moduri: manifestându-se fizic pentru a vorbi cu ei (așa cum făcuse în cei trei ani de slujire publică) și “dându-le instrucțiuni prin Duhul Sfânt”. Isus i-a învățat pe ucenicii Săi cum să asculte vocea Sa liniștită și mică, comunicată prin gânduri și impresii date de Duhul Sfânt.

În mod constant, de-a lungul cărții Faptele Apostolilor îi vedem pe apostoli așteptând, ascultând, fiind conduși de și depinzând de puterea lui Hristos cel înviat, invizibil pentru ei, dar prezent de fapt cu ei prin Duhul Sfânt. De peste 50 de ori citim exemple în care apostolii nu se bazează pe propria lor inteligență, abilități sau energii, ci pe Duhul Sfânt. Ei au acționat “prin Duhul Sfânt” și “prin Duhul.”

Să fie conduși de Duhul lui Hristos a afectat modul în care apostolii se întâlneau împreună, nu numai pentru serviciile lor de închinare, ci și pentru a lua decizii și a discuta probleme. În cadrul a ceea ce astăzi am putea numi întâlniri “de afaceri”, ei se închinau, posteau, meditau la Scriptură, se rugau, Îl ascultau în liniște pe Dumnezeu, își împărtășeau inimile, se rugau unii pentru alții, inclusiv cu slujba de impunere a mâinilor, și erau constrânși de Duhul să vorbească și să acționeze (de ex, Faptele Apostolilor 1:24-26, 4:23-31, 13:1-3, 15:12-18, 16:6-10, 20:36).

Îi cerem lui Isus să conducă întâlnirile Consiliului de Păstorire a Sufletelor

În cadrul întâlnirilor noastre semestriale ale Consiliului de Păstorire a Sufletelor, căutăm să ne bazăm pe Duhul lui Hristos în mijlocul nostru. Noi privim întâlnirile noastre organizatorice ca pe un timp pentru comunitatea de formare spirituală și pentru a discerne împreună modul în care Dumnezeu ne conduce slujirea.

Conducerea centrată pe Hristos este foarte importantă pentru noi, așa că începem fiecare întâlnire a consiliului cerându-i lui Isus să conducă întâlnirea. (În calitate de președinte al Soul Shepherding, Îi cer lui Isus să fie președinte, iar eu mă concentrez pe asistarea lui cu ajutorul consiliului). Uneori chiar lăsăm un scaun deschis pentru a ne reaminti în mod simbolic că Isus este prezent pentru a prezida ședința noastră.

Cum arată când îi cer lui Isus să conducă ședința? Pentru început, ca grup, Îi cerem lui Isus să conducă întâlnirea. De fapt, în prima treime sau jumătate din cele două ore ale ședințelor noastre de consiliu, care durează două ore, rămânem în rugăciune ca o comunitate, rugându-ne împreună la Scriptură într-o varietate de moduri. În timp ce medităm la Cuvântul lui Dumnezeu, facem liniște pentru a-L asculta pe Dumnezeu și apoi ne împărtășim inimile și ne rugăm unii pentru alții. Apoi, din acest context al comunității centrate pe Hristos, discutăm despre activitatea ministerială în cauză, făcând tot ce ne stă în putință pentru a discerne înțelepciunea lui Dumnezeu în ceea ce privește viziunea noastră, obiectivele, pașii de acțiune și rezolvarea problemelor. Și apoi ne rugăm pentru aceste decizii și pentru nevoile slujbei noastre.

Noi nu avem o “agendă”

Punerea priorității pe a ne ajuta unii pe alții să participăm împreună cu noi la Hristos cel înviat înseamnă să ne ținem agenda cu lejeritate. De fapt, eu nici măcar nu folosesc niciodată cuvântul “agendă”. Bineînțeles, avem puncte importante de discutat și decizii de luat! Și este foarte important pentru Kristi și pentru mine să putem aborda aceste probleme în timp ce avem înțelepciunea, darurile și energiile membrilor consiliului nostru de administrație, toți împreună într-o singură încăpere! Dar ne supunem planul nostru Domnului. Pentru a ne reaminti cine este responsabil de ședința consiliului nostru, înlocuim ideea de “ordine de zi” cu puncte de discernământ. Obiectivul nostru în întreaga ședință este să ne închinăm lui Dumnezeu și să Îl ascultăm.

Să Îi cerem lui Isus să conducă ședința înseamnă că acceptăm că s-ar putea să nu ajungem să abordăm toate problemele într-o anumită ședință. Este posibil ca Dumnezeu să scoată la suprafață alte probleme sau să avem nevoie de mai mult timp pentru un punct important. Sau este posibil ca cineva să aibă o nevoie personală de rugăciune căreia să-i acordăm mai mult timp. Orice chestiune nerezolvată poate fi tratată prin telefon sau e-mail după ședință sau poate fi reținută pentru următoarea ședință.

Procesul nostru de a-L asculta în liniște pe Dumnezeu în ședința consiliului ne încetinește – și am învățat să apreciem acest lucru. Ne împotrivim grabei. Ne împotrivim încercării de a face lucrurile să se întâmple. Ne împotrivim încercării de a face prea multe! Prioritatea noastră este să fim împreună cu Hristos și să ascultăm următorul pas pe care El ne conduce să îl facem. La suprafață, poate părea pentru o persoană din afară că nu realizăm atât de mult pe cât am putea. Dar o privire mai profundă în comunitatea noastră și roadele rămânerii în Hristos în viețile noastre și în slujirea de Păstorire a sufletelor de-a lungul timpului arată că, de fapt, prin harul și înțelepciunea lui Dumnezeu, realizăm mai mult pentru Împărăția lui Dumnezeu. De exemplu, Dumnezeu ne dă din senin idei și oportunități pe care nu le-am fi putut găsi niciodată dacă eu îmi conduceam agenda.

De ce suntem atât de atenți la procesul nostru de luare a deciziilor și de conducere a slujbei noastre? Pentru a continua să ne supunem lui Dumnezeu și să ne rugăm Lui cu privire la slujba de Pastorație a Sufletelor. Îmi place să spun în ședințele consiliului nostru: “Dacă asta este tot ce am realizat astăzi, ar fi o ședință de consiliu grozavă!”. Să ne bazăm pe Duhul lui Hristos și nu doar pe propriile noastre abilități înseamnă totul pentru slujirea noastră. Sfatul Bibliei este clar: Dumnezeu ne spune în repetate rânduri că pentru a realiza lucruri este nevoie de: “Nu de putere, nici de tărie, nici de putere, ci de Duhul Meu” (Zaharia 4:6). Prin interacțiunea cu Duhul Sfânt și prin faptul că ne bazăm pe El în tot ceea ce facem, trăim, ne mișcăm și avem ființa noastră (Faptele Apostolilor 17:28).

Aceeași concentrare pe rămânerea în Hristos ca o comunitate care să fie condusă și împuternicită de Dumnezeu, pe care o folosim în ședințele Consiliului de pastorație sufletească, este cea pe care o folosim atunci când lucrăm cu personalul sau cu echipele de laici din biserici și alte organizații creștine. Experiența noastră este că este posibil să se facă progrese în ceea ce privește învățarea integrării spiritualității și a afacerilor în cadrul reuniunilor organizaționale. Echipele de personal, consiliile de bătrâni și consiliile de administrație pot face acest lucru. Se numește conducere spirituală și este o chestiune de practicare a modului lui Isus din Ioan 15 de a rămâne împreună în comunitatea trinitară pentru a aduce roade – glorificarea lui Dumnezeu prin iubirea față de El, față de ceilalți și față de cei aflați în nevoie. Kristi și cu mine nu facem acest lucru perfect! Dar o găsim amuzantă pe măsură ce învățăm să Îl urmăm pe Isus în aventurile Împărăției Sale!

Brainstorming în Duhul

În mod obișnuit, ca lideri, folosim sesiuni de brainstorming cu echipele noastre pentru a dezvolta planuri strategice, pentru a ne pregăti pentru un eveniment important sau pentru a rezolva probleme. Toată lumea din jurul mesei își împărtășește ideile despre ceea ce crede că este cel mai bine. Apoi, ideile sunt discutate și se iau decizii. Aceasta nu este o abordare rea, deoarece Dumnezeu poate vorbi cu siguranță prin înțelepciunea bărbaților și femeilor – amintiți-vă că în Biblie a vorbit odată printr-un măgar! (Numeri 22:28)

Dar experiența mea este că, în mod normal, Dumnezeu nu ocupă un loc central în sesiunile de brainstorming, chiar și atunci când toți cei prezenți sunt creștini. Acest lucru se datorează faptului că în întâlnirile noastre avem tendința de a folosi un proces cultural, mai degrabă decât un proces biblic, inspirat de Duhul Sfânt. Dar Isus Hristos este cea mai inteligentă persoană care a trăit vreodată! El este cel mai bun consultant în orice problemă și este în cameră cu noi! De ce să nu-L întrebăm pe El ce crede? Sunt sigur că are niște idei grozave!

O întâlnire de planificare condusă de Duhul Sfânt este foarte diferită de un brainstorming. Am putea să o numim Spirit-storming! sau planificare contemplativă. Când conduc aceste sesiuni, nu numai că începem în rugăciune, dar ne întoarcem la rugăciune ca parte a procesului. Integrăm discuția și rugăciunea, ascultându-ne unii pe alții și ascultându-L pe Dumnezeu. Și pentru că Dumnezeu vorbește, de obicei, prin șoapte blânde și impresii subtile, petrecem ceva timp în liniște în fața Lui pentru a ne pune într-o poziție în care să putem auzi vocea lui Dumnezeu (1 Împărați 19:9-15). Înțelepciunea lui Dumnezeu pentru psalmist și pentru noi este: “Liniștește-te și cunoaște că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10).

În această ordine de idei, am constatat că este foarte util pentru procesul de discernământ atunci când putem să ne îndepărtăm de discuțiile dintre noi și să petrecem cel puțin cinci minute în liniște ascultându-L pe Dumnezeu. Dacă este posibil, cel mai bine este să dedicați treizeci sau chiar șaizeci de minute pentru ca oamenii să părăsească masa și să găsească un loc de singurătate liniștită pentru a-l asculta pe Dumnezeu și pentru a scrie ceea ce simt că Dumnezeu le spune (trebuie să vă lăsați deoparte editorul intern pentru perioada de rugăciune de ascultare). Apoi, când toată lumea se întoarce la masă, ascultăm ideile pe care Dumnezeu le-a dat și discutăm cum ne conduce Dumnezeu să procedăm.

Situația ideală pentru ca o echipă să discearnă ceea ce spune Dumnezeu este să se îndepărteze de locul normal de muncă sau de slujire și să meargă la un centru de retragere, la o biserică (nu la biserica ta dacă este locul tău de muncă!) sau la un hotel unde puteți găsi o cameră liniștită pentru a vă întâlni și o grădină adiacentă, un patio în aer liber sau o altă zonă mare și liniștită. Oricare ar fi cadrul, ajută dacă oamenii își eliberează calendarele, își închid telefoanele mobile și stau departe de calculatoare!

Oportunitatea ta

Ce întâlniri ajuți să conduci în casa ta, la locul de muncă sau în biserică? Ce ai putea face pentru a ajuta ca această întâlnire să fie mai centrată pe Hristos? Oportunitatea ta este să te rogi în legătură cu acest lucru pentru contextul tău particular de conducere și apoi să te aventurezi cu Dumnezeu, experimentând pe măsură ce Duhul Sfânt te călăuzește pe tine și echipa ta.

Poate că mediul tău nu este creștin sau există lideri importanți care în acest moment s-ar opune meditării corporative asupra Scripturii sau rugăciunii de ascultare. Dar chiar și în acest caz există lucruri pe care le puteți face pentru a face o diferență, cum ar fi să vă rugați înainte de ședință, să vă supuneți “agenda” lui Dumnezeu, să îi ascultați cu adevărat pe oameni și să Îl ascultați pe Dumnezeu în același timp și să vă rugați în secret pentru oameni și probleme în timpul ședinței.

Dacă faceți parte dintr-o familie, o afacere, o slujbă sau o biserică creștină, atunci probabil că aveți loc să vorbiți cu grupul dvs. despre încercarea unor noi modalități de a-L privi pe Isus pentru a vă conduce ședințele. Să faci un pas în această direcție poate fi mai ușor decât crezi.

• Fă cum am făcut eu și începe întâlnirea printr-o rugăciune serioasă în care îi ajuți pe toți să aprecieze că Hristos cel înviat este prezent în sală și Îi ceri să conducă întâlnirea.
• Începeți întâlnirea cu un scurt devoțional și apoi rugați-i pe toți să răspundă pe scurt la o întrebare de genul: “Cum lucrează Dumnezeu în viața voastră în acest domeniu?”
• În mijlocul brainstorming-ului sau al planificării, sugerați să faceți o pauză de cinci minute și rugați-i pe toți să păstreze tăcerea pentru a asculta ceea ce Dumnezeu le-ar putea spune.
• În loc să împingeți pentru decizii, rugați-vă mai întâi. În cazul deciziilor importante amânați o decizie până când toată lumea a avut timp să se roage în legătură cu problema și apoi să revină cu ceea ce simt că este înțelepciunea lui Dumnezeu.

Ceea spre care doriți să creșteți este să deveniți genul de persoană care conștientizează, ascultă și se bazează în mod natural pe Duhul lui Hristos în visele voastre, în procesele de luare a deciziilor și în tot ceea ce faceți!

.