Chandrika Bandaranaike Kumaratunga, (n. 29 iunie 1945, Colombo, Ceylon), membră a unei importante familii politice din Sri Lanka, care a fost prima femeie care a ocupat funcția de președinte al țării (1994-2005).

Chandrika Bandaranaike a fost fiica a doi foști prim-miniștri. Tatăl ei a fost S.W.R.D. Bandaranaike, fondator al Partidului socialist al Libertății din Sri Lanka și prim-ministru din 1956 până la asasinarea sa în 1959. Mama sa a fost Sirimavo Bandaranaike, care a preluat controlul partidului la moartea acestuia și care a fost prim-ministru din 1960 până în 1965 și din 1970 până în 1977. Fiica lor a fost educată la Universitățile din Paris și Londra, unde a studiat științe politice, economie, drept și jurnalism. S-a orientat spre politică în 1984 și, împreună cu soțul ei, Vijaya Kumaratunga, un fost actor, a contribuit la înființarea Partidului Popular din Sri Lanka. Când soțul ei a fost asasinat în 1988, a format Alianța Socialistă Unită. După o perioadă petrecută la Londra, ea s-a întors în Sri Lanka la începutul anilor 1990 și, în 1993, a format coaliția de stânga Alianța Poporului.

În alegerile care au avut loc la 16 august 1994, Alianța Poporului a obținut cel mai mare număr de locuri în parlament, iar la 19 august Kumaratunga a devenit prim-ministru. Ea a obținut apoi o victorie zdrobitoare în alegerile prezidențiale desfășurate la 9 noiembrie, când a învins-o pe Srima Dissanayake, văduva candidatului Partidului Național Unit (UNP), Gamini Dissanayake, care fusese asasinat cu două săptămâni mai devreme. La 14 noiembrie, ea și-a numit mama prim-ministru. În 1995, ea a propus modificări ale constituției care să facă din Sri Lanka un stat federal, în care districtele, inclusiv cele în care tamilii erau majoritari, să aibă autonomie locală. Cu toate acestea, violențele separatiștilor tamili au continuat fără încetare și au fost întâmpinate de represaliile guvernului.

Violența s-a intensificat în timpul campaniei de realegere din 1999, fiind îndreptată atât împotriva populației majoritare singaleze, cât și împotriva personalităților politice. Kumaratunga a fost rănită de o bombă într-o tentativă de asasinat la un miting electoral, unul dintre cele două atacuri puse pe seama Tigrilor Tamili (Tigrii Eliberării din Tamil Eelam), în care au fost ucise peste 30 de persoane. Ea a fost realeasă pentru un al doilea mandat prezidențial de șase ani în decembrie 1999 și a promis să mențină presiunea asupra rebelilor teroriști, căutând în același timp un compromis cu elementele Tamil moderate. Luptele au continuat, iar până la începutul secolului XXI peste 60.000 de persoane au fost ucise.

În 2001, oponentul lui Kumaratunga, Ranil Wickremesinghe, a devenit prim-ministru după ce UNP a câștigat alegerile parlamentare, iar cei doi politicieni s-au confruntat frecvent. Ea s-a opus public eforturilor sale de pace, susținând că rebelii au primit prea multe concesii. Lupta pentru putere a determinat-o pe Kumaratunga să convoace noi alegeri în 2004, iar UNP a fost învins; Wickremesinghe a fost înlocuit în funcția de prim-ministru de Mahinda Rajapakse, de orientare belicoasă. Mai târziu, în același an, Kumaratunga s-a confruntat cu noi tulburări după ce Sri Lanka a fost devastată de un tsunami masiv. Interzisă legal să candideze pentru un al treilea mandat, ea a părăsit funcția în 2005, fiind succedată de Rajapakse.

.