Vizualizare generală

Cifoza este o curbură în planul sagital (planul față-spate) al corpului cu vârful curbei orientat posterior. Ea există ca parte a alinierii normale a coloanei vertebrale și poate măsura până la patruzeci și cinci de grade. Studiile care au analizat radiografiile toracice la persoane normale au arătat că acest număr poate crește odată cu vârsta.

Curburațiile în planul coronal (planul lateral) nu fac parte din alinierea normală a coloanei vertebrale și atunci când există, cu un minim de 10 grade, se numește scolioză. O varietate de cauze și afecțiuni pot duce la cifoză excesivă, totuși, tipurile care sunt observate cel mai frecvent includ cifoza posturală și cifoza Scheuermann.

Diagnostic

Cifoza posturală devine de obicei vizibilă în timpul adolescenței și apare mai frecvent la fete decât la băieți. Părinții pot percepe o proeminență anormală în postura tânărului sau poate fi detectată în timpul unei vizite de rutină la medicul pediatru.

Ca și în cazul altor forme de cifoză, diagnosticul se face pe baza examenului fizic – pacientul stă perpendicular pe ortoped, care poate astfel evalua curba – și cu ajutorul radiografiilor (raze X). Cifoza posturală se distinge prin lipsa rigidității coloanei vertebrale și prin lipsa anomaliilor structurale ale corpurilor vertebrale pe radiografii.

Tratament

Majoritatea pacienților cu cifoză posturală pot obține rezultate bune – corectarea curburii până la limitele normale – prin educație în ceea ce privește postura corectă și participarea la un program de exerciții fizice. În micul procent de pacienți care nu răspund la acest tratament, ortopedul poate prescrie utilizarea unei orteze până la corectarea curburii sau până când copilul ajunge la maturitatea scheletului. Rezultatele acestui tratament variază în funcție de dorința pacientului de a purta orteza așa cum este sfătuit și de angajamentul față de un regim de terapie fizică.

Cifoza lui Scheuermann

Cifoza lui Scheuermann este o afecțiune caracterizată prin cifoză excesivă și modificarea structurală a vertebrelor. Pacienții cu această deformare au o curbură care este mai rigidă decât cea observată în cifoza posturală. Radiografiile relevă neregularități la nivelul discurilor vertebrale la cel puțin trei niveluri adiacente. Ca și în cazul cifozei posturale, afecțiunea este de obicei diagnosticată în adolescență.

Când este lăsată netratată, cifoza Scheuermann poate progresa. Durerea însoțitoare și deformarea cosmetică pot fi, de asemenea, anticipate. Pentru pacientul tânăr cu cifoză Scheuermann și o curbură mică, una care este mai mică de 50 de grade, tratamentul prin ortezare poate fi eficient. Kinetoterapia singură nu este de obicei eficientă la aceste persoane. Intervenția chirurgicală poate fi indicată la acei pacienți cu curburi mari (>70 de grade) și sau durere.

Cirurgul ortoped restabilește alinierea fiziologică a coloanei vertebrale prin efectuarea uneia sau mai multora dintre următoarele: extirparea discurilor anormale, fuzionarea vertebrelor afectate și plasarea de instrumentar în coloană, după cum este necesar, pentru a menține postura corectă în timp ce coloana se vindecă. Intervenția chirurgicală prin partea posterioară a coloanei vertebrale este frecvent procedura de alegere, însă pacienții cu o curbură rigidă mare, pe lângă procedura posterioară, pot necesita, de asemenea, o abordare anterioară prin torace.

Recuperare

Cu tehnici chirurgicale și instrumentar din ce în ce mai sofisticate, tratamentul chirurgical pentru cifoză este mai ușor de recuperat decât oricând înainte. Pacienții care necesită doar o singură procedură posterioară (incizie în spate) se ridică și se ridică din pat a doua zi. Pentru cei care sunt supuși unei a doua proceduri anterioare, incizia se face prin piept sau prin toracoscopie, iar recuperarea poate fi mai treptată. Este posibil ca pacienții să nu fie nevoiți să poarte o orteză în urma operației și, în general, experimentează o pierdere minimă de mișcare. În timpul acestor intervenții chirurgicale se folosește anestezia generală, iar spitalizarea durează între 5-7 zile, în funcție de amploarea intervenției chirurgicale și de vârstă. Terapia fizică după operație este, în general, recomandată, iar cerința variază în funcție de vârstă.
La pacienții cu o calitate osoasă bună, se pot obține rezultate excelente. Succesul este definit ca o fuziune solidă care elimină durerea și în care corecția curburii este obținută și menținută, oferind o coloană vertebrală echilibrată.

Alte tipuri de cifoză

După cum s-a menționat, cifoza posturală și cifoza lui Scheuermann sunt doar două tipuri de cifoză care necesită tratament. Alte tipuri includ:

• cifoza congenitală, un defect de dezvoltare care este prezent la naștere
• cifoza neuromusculară, care este asociată cu alte boli neuromusculare, cum ar fi paralizia cerebrală, distrofia musculară și poliomielita
• cifoza posttraumatică, care apare în cazul unor leziuni grave
• cifoza postlaminectomie, care poate apărea în urma unei intervenții chirurgicale de îndepărtare a arcului posterior al unei vertebre, ca în tratamentul stenozei vertebrale sau al tumorilor
• cifoză asociată cu nanismul

Cifoză și osteoporoză

Femeile aflate în postmenopauză pot dezvolta cifoză excesivă cu cuplaj vertebral ca urmare a reducerii densității osoase care însoțește osteoporoza. La pacienții cu această afecțiune, cifoza este dificil de corectat. Cu toate acestea, pot fi luate măsuri pentru a preveni dezvoltarea timpurie prin consiliere și medicație bună în perioada perimenopauzală, care poate fi obținută prin intermediul Centrului de prevenire a osteoporozei de la HSS. În unele cazuri, tehnicile minim invazive timpurii sunt o opțiune dacă fractura este descoperită devreme.

Actualizat: 1/20/2010

Sinteza originală elaborată de Nancy Novick

Autori