Cântecul este un standard mult venerat, care a fost interpretat de unii dintre cei mai intuitivi stiliști vocali ai noștri, atât bărbați, cât și femei – de la Sammy Davis Jr. la Peggy Lee. A fost o piesă de bază a numărului de club de noapte al lui Buddy Greco. Tony Bennett și Lady Gaga au interpretat-o recent în duet. Lena Horne a cântat-o în “Words and Music” (filmul biografic al MGM din 1948 despre Rodgers și Hart), iar Frank Sinatra a cântat-o poate cel mai faimos în “Pal Joey” din 1957.”

Sinatra își îndreaptă interpretarea ei către Rita Hayworth, părând să o numească târfă. Acest lucru ar fi fost de prost gust chiar și în perioada pre-corectitudine politică din 1957.
Pentru versiunea ei la fel de populară, Ella Fitzgerald a cântat-o la persoana întâi:

Se pare că așa a scris Lorenz Hart versurile – pentru ca ele să fie cântate de o femeie… despre ea însăși. Ceea ce poate face cântecul mai puțin sexist, dar nu și mai coerent. Adică, “California rece și umedă”? De când? Iar faptul că doamna nu-și bate capul cu oamenii pe care îi urăște sau că nu ajunge niciodată cu întârziere la teatru nu o califică drept o vagaboandă.
Mi se pare destul de echilibrată.
Dar stai! Atât varianta lui Sinatra cât și cea a lui Fitzgerald (ca și toate celelalte înregistrări ale cântecelor) sunt versiuni trunchiate din ceea ce au scris Rodgers și Hart. Cântecul este din musicalul de pe Broadway din 1937, “Babes in Arms”, care a fost pus în scenă chiar în momentul în care Marea Depresiune se încheia, iar mai multe pasaje din cântec, care lipsesc din ’37, se referă la acel eveniment.
“Babes in Arms”, așa cum a fost pus în scenă inițial, este despre un grup de adolescenți, copiii unor vedete de vodevil, lăsați de capul lor atunci când părinții lor pleacă la drum. Ei au fost abandonați și, în loc să fie trimiși la o fermă de muncă pentru copii orfani, aleg să se întrețină singuri punând în scenă spectacole și li se alătură un nou puști, Billie Smith, atunci când i se strică mașina.

Billie – care a fost interpretată de Mitzi Green, în vârstă de 17 ani, un fost copil actor – este o adolescentă vagabondă, o puștoaică fără direcție, aparent fără familie, căreia îi place să trăiască în condițiile ei, venind și plecând după bunul plac. Este o trecătoare, o nomadă, o boemă, o tânără vagaboandă.
O vagaboandă, dacă vreți.
Această adolescentă, Billie, este cea care a cântat pentru prima dată “The Lady Is a Tramp” și a cântat-o ca pe un imn sfidător, pentru că nu era interesată de regulile sociale sau de respectarea vreunei reguli sau de a fi o doamnă de societate. Iar Green se pare că a cântat-o cu o doză sănătoasă de sarcasm, un puști din epoca Depresiunii care râdea de falsul decor și sofisticare a adulților.

Apoi, începe cunoscuta tulpină a cântecului:

Și, astfel, pe drumul său spre a deveni incredibil de popular, chiar iconic, “The Lady Is a Tramp” a fost jefuit de sensul și intenția sa originală. A fost redusă, bastardizată. Iar modul în care a fost cântat timp de decenii, pur și simplu nu se potrivește. Doar un cinic adolescent neformat ar numi California rece și umedă.
Când MGM a filmat “Babes in Arms” doi ani mai târziu, în 1939, “The Lady Is a Tramp” a fost ștearsă din coloana sonoră, deși, dacă asculți cu atenție, poți auzi o versiune instrumentală a acesteia. Nu e nicio surpriză aici. Tipic pentru o adaptare MGM a unui musical de pe Broadway, mai multe dintre compozițiile originale ale lui Rodgers și Hart au fost eliminate și înlocuite cu melodii ale altor compozitori. (Vezi “On the Town.” de la Metro.” Sau, mai degrabă, nu-l vezi.)
De asemenea, a fost eliminat și personajul Billie Smith.
De aici și inutilitatea lui “The Lady Is a Tramp”.”

După prea multe decenii în care am ascultat un cântec care m-a enervat cu adevărat, este grozav să descopăr că Rodgers și Hart au avut altceva în minte când l-au scris.
“Babes in Arms” a avut premiera la New York la Teatrul Shubert pe 14 aprilie 1937 și apoi a fost transferat la Teatrul Majestic pe 25 octombrie 1937. S-a închis pe 18 decembrie 1937, după ce a avut 289 de reprezentații. Producția a fost regizată de Robert B. Sinclair și coregrafiată de George Balanchine.

Nota în treacăt: Iată integrala “The Lady Is a Tramp” așa cum a fost concepută inițial de Lorenz Hart și cum a fost cântată de Mitzi Green la Shubert. Cântecul a fost interpretat de două ori de Green în actul II – în scena a doua și ca o reluare de două ori în scena a patra.
Verset
“I’ve wined and dined on Mulligan stew
And never wished for curkey
As I hitched and hiked and grifted, too
From Maine to Albuquerque.
Alas, am ratat Balul Beaux Arts
Și ceea ce este de două ori mai trist,
Nu am fost niciodată la o petrecere
Unde l-au onorat pe Noel Ca’ad. *
Dar cercurile sociale se învârt prea repede pentru mine.
Hobohemia mea este locul unde trebuie să fii…”
Refrenul nr. 1
“Mi-e prea foame pentru cina de la opt
Îmi place teatrul, dar nu întârzii niciodată
Niciodată nu mă deranjez cu oamenii pe care îi urăsc
De aceea doamna e o vagaboandă!
“Nu-mi plac jocurile de rahat cu baroni și conți
Nu mă duc la Harlem în hermină și perle
Nu spăl mizeria cu restul fetelor
De aceea doamna e o vagaboandă!
“Îmi place vântul liber și proaspăt în părul meu
Viața fără griji
Sunt falită, e oke
Urasc California, e rece și e umedă
De aceea doamna… de aceea doamna… de aceea doamna…
De aceea doamna e o vagaboandă!”
Refrain #2
“Mă duc la Coney – plaja e divină.
Mă duc la meciuri de baseball – tribunele sunt bune.
Îl urmăresc pe Winchell și citesc fiecare rând.
De aceea doamna e o vagaboandă!
“Îmi plac luptele care nu sunt false.
Îmi place să vâslesc pe lacul Central Park.
Mă duc la operă și rămân trează.
De aceea doamna este o vagaboandă!
“Îmi place iarba verde sub pantofi. Ce pot să pierd?
Sunt plată! Asta e!”
Sunt singură când îmi cobor lampa.
De aceea doamna e o vagaboandă!”
Refrenul/recapitulare #1
“Nu știu de ce se servește un cocktail la ora cinci.
Nu-mi place să zbor – mă bucur că sunt în viață!
Am poftă de afecțiune, dar nu când conduc.
De aceea doamna e o vagaboandă!
“Oamenii se duc la Londra și mă lasă în urmă.
Pierd încoronarea, Regina Maria nu se va supăra.
Nu joc rolul lui Scarlett în “Pe aripile vântului” *
De aceea doamna este o vagaboandă!
“Îmi place să-mi atârn pălăria unde vreau eu.
Să navighez cu briza.
Nu am bani – heigh-ho!
Îl iubesc pe La Guardia și cred că este un campion.
That’ s why the lady is a tramp!”
Encore refrain/reprise #2
“Girls get massages, they cry and they moan.
Tell Lizzie Arden to leave me alone.
Nu sunt atât de sexy, dar formele mele sunt ale mele.
De aceea doamna este o vagaboandă!”
“Mâncarea de la Sardi’s este perfectă, fără îndoială.
Nu aș ști despre ce este vorba la Ritz.
Să arunc un bănuț și iese cafeaua.
De aceea doamna este o vagaboandă!”
“Îmi place ploaia dulce și proaspătă pe față.
Diamante și dantelă
Nu am primit!
Și ce dacă?!
De aceea doamna… de aceea doamna…
De aceea doamna este o vagaboandă!”
* Noel Ca’ad este Noel Coward. Iar cuvântul “wind” din “Pe aripile vântului” se pronunță “wine-d” (în concordanță cu rima cântecului).

Și iată versiunea redusă a lui Sinatra:
“I se face prea foame pentru cină la opt
Îi place teatrul, dar nu întârzie niciodată
Nu se deranjează niciodată cu oamenii pe care îi urăște
De aceea doamna este o vagaboandă!
“Nu-i plac jocurile de rahat cu baroni sau conți
Nu merge la Harlem în hermină și perle
Nu spală mizerii cu restul fetelor
De aceea doamna este o vagaboandă!
“Îi place vântul liber și proaspăt în părul ei,
Viața fără griji
Este falită și e bine
Urăște California, e rece și e umedă
De aceea doamna e o vagaboandă!
“Îi este prea foame ca să aștepte cina la opt
Îi place la teatru, dar nu întârzie niciodată
Nu s-ar deranja niciodată cu oamenii pe care îi urăște
De aceea doamna este o vagaboandă
“Ea va nu va avea jocuri de rahat cu șmecheri și escroci
Și nu va merge la Harlem în Lincoln sau Ford
Și nu va face mizerii cu restul femeilor
De aceea doamna este o vagaboandă!
“Ea iubește vântul proaspăt și liber în părul ei
Viața fără griji.
Este falită, dar e bine
Urăște California, e rece și umedă
De aceea doamna… de aceea doamna… de aceea doamna…
De aceea doamna este o vagaboandă!”

.