Pesta bubonică este unul dintre cele trei tipuri de ciumă. Ea rezultă în urma unei infecții cu bacteria Y. pestis. Cel mai frecvent, Y. pestis este răspândită de puricii infectați care trăiesc pe animale mici.

Simptomele includ febră, dureri de cap și vărsături. Persoanele cu infecție vor avea adesea buboaie, care sunt umflături dureroase în ganglionii limfatici de la axilă, gât și inghinali. Dacă infecția nu este tratată, bacteriile pot pătrunde în fluxul sanguin, provocând ciuma septicemică.

De acolo, Y. pestis poate ajunge în plămâni, provocând ciuma pneumonică secundară.

În SUA, prima linie de tratament implică antibiotice intravenoase – de obicei gentamicină și fluorochinolone. Tratamentul durează în general 10-14 zile.

Deși ciuma bubonică are o reputație de temut, profesioniștii din domeniul sănătății consideră că ciuma pneumonică este mai contagioasă deoarece se poate răspândi mai ușor prin tuse.

Ca și în cazul SUA, China nu se confruntă cu multe focare de ciumă. Ultimul focar substanțial a avut loc pe platoul tibetan în 2009. În 2014, în orașul chinez Yumen, oficialii au izolat zone mari în urma unui singur deces cauzat de ciuma bubonică.

În perioada 2010-2015, au fost înregistrate 3.248 de cazuri de ciumă la nivel mondial. Aceste cazuri s-au soldat cu 584 de decese.

Deși fiecare deces este o tragedie, compararea acestor cifre cu cele ale altor afecțiuni le pune în perspectivă. De exemplu, la nivel global, se estimează că 59.000 de persoane mor în fiecare an din cauza rabiei.

Aproximativ 130 de persoane mor în fiecare zi în SUA din cauza unei supradoze de opioide, iar aproximativ 150 de persoane mor în fiecare zi din cauza gripei și a pneumoniei.

În concluzie, deși cuvântul “ciumă” ne dă fiori pe șira spinării, această ultimă epidemie nu este un motiv de panică.