Versurile 1-16
Psalmi 91:1. Cel ce locuiește în locașul ascuns al Celui Preaînalt va rămâne sub umbra Celui Atotputernic.
Nu orice om locuiește acolo; nu, nici măcar orice om creștin. Sunt unii care vin în casa lui Dumnezeu; dar omul menționat aici locuiește cu Dumnezeul casei. Sunt unii care se închină în curtea exterioară a templului; dar “cel care locuiește în locul ascuns al Celui Prea Înalt” trăiește în Sfânta Sfintelor; el se apropie de capacul milei și stă acolo; el umblă în lumină, așa cum Dumnezeu este în lumină; el nu este unul care uneori intră și alteori iese, un străin sau un oaspete, ci ca un copil acasă, el locuiește în locul ascuns al Celui Prea Înalt. Oh, străduiți-vă să ajungeți la această poziție binecuvântată! Voi, cei care îl cunoașteți pe Domnul, rugați-vă ca să ajungeți la această condiție înaltă de a locui în sanctuarul interior, mereu aproape de Dumnezeu, mereu umbrit de acele aripi de heruvimi care indică prezența lui Dumnezeu. Dacă aceasta este poziția voastră, voi “veți locui sub umbra Celui Atotputernic”. Nu ești în siguranță în curțile exterioare; nu ești protejat de orice pericol nicăieri decât în interiorul perdelei. Să venim cu îndrăzneală acolo; și, când vom intra odată, să locuim acolo.
Psalmi 91:2. Voi zice despre Domnul: “El este refugiul meu și cetatea mea: Dumnezeul meu; în El mă voi încrede.”
Este o afirmație îndrăzneață, ca și cum psalmistul ar revendica pentru el însuși cele mai alese privilegii ale oricărui copil al lui Dumnezeu. Când auzi o doctrină glorioasă predicată, ea poate fi foarte dulce pentru alții; dar mierea constă în aplicarea ei particulară la tine însuți. Trebuie, la fel ca albina, să cobori tu însuți în clopotul florii și să scoți nectarul ei. “Voi spune despre Domnul: “El este al meu”” – apoi vin trei “al meu”, ca și cum psalmistul ar putea să-l cuprindă pe Triunicul Iehova, – “refugiul meu, cetatea mea, Dumnezeul meu; în El mă voi încrede”. Ce cuvânt măreț este acesta, “Dumnezeul meu”! Poate fi vreun limbaj mai înalt?
Poate fi vreun gând mai profund? Poate vreo mângâiere să fie mai sigură?
Psalmi 91:3. Cu siguranță El te va scăpa din lațul vânătorului de păsări,
Dacă locuiești aproape de Dumnezeu, nu vei fi înșelat de Satana. În lumina Domnului vei vedea lumina; și vei descoperi crengile de cleștar, plasele și capcanele care sunt puse ca să te prindă: “El te va scăpa din lațul vânătorului de păsări.”
Psalmi 91:3. Și de pestilența zgomotoasă.
Pestilența este ceva ce nu se vede. Se strecoară înăuntru și umple aerul de moarte înainte ca tu să-i percepi apropierea; dar “El te va izbăvi de ciuma zgomotoasă”. Există o ciumă a erorilor periculoase și blestemate peste tot în acest timp; dar dacă locuim în locul secret al Celui Preaînalt, ea nu ne poate afecta; vom fi dincolo de puterea ei. “Cu siguranță”, o, cuvânt binecuvântat! nu există nicio îndoială cu privire la acest mare adevăr: “Cu siguranță, El te va scăpa de lațul vânzătorului de păsări și de pestilența zgomotoasă.”
Psalmi 91:4. El te va acoperi cu penele Lui,
Salvistul folosește o metaforă minunată atunci când îi atribuie “pene” lui Dumnezeu și îl compară cu o găină sau cu vreo pasăre-mamă, sub aripile căreia puii ei își găsesc adăpost. Cu toate acestea, condescendența lui Dumnezeu este de așa natură încât ne permite să vorbim astfel despre el: “El te va acoperi cu penele Sale.”
Psalmi 91:4. Și sub aripile Lui te vei încrede:
Dumnezeu este pentru poporul Său o apărare puternică și o apărare tandră. “Aripile Lui” și “penele Lui” sugerează deopotrivă putere și blândețe. Dumnezeu nu-și ascunde poporul Său într-o carcasă de fier; adăpostul lor este mai puternic decât fierul, dar este totuși moale ca aripile pufoase ale unei păsări pentru ușurință și confort. Așa cum puii își îngroapă căpșorul micuț în penele găinii și par fericiți, calzi și confortabili sub aripile mamei lor, așa va fi și cu tine dacă vei locui cu Dumnezeul tău: “El te va acoperi cu penele Lui, și sub aripile Lui te vei încrede.”
Psalmi 91:4. Adevărul Lui va fi scutul și platoșa ta.
De două ori este înarmat cel care are adevărul lui Dumnezeu ca scut și platoșă.
Psalmi 91:5. Să nu te temi de spaima nopții;
Nervos cum ești și timid din fire, când locuiești aproape de Dumnezeu, temerile tale vor adormi toate. Aceasta este o promisiune minunată: “Nu te vei teme”. Dacă ar fi spus: “Nu vei avea nici un motiv de teamă”, ar fi fost un cuvânt foarte mângâietor; dar acesta este și mai îmbucurător: “Nu te vei teme de spaima nopții.”
Psalmi 91:5. Nici pentru săgeata care zboară ziua;
Atât noaptea cât și ziua vei fi în siguranță. Dumnezeul tău nu te va lăsa în strălucirea soarelui, nici nu te va părăsi când barajele de rouă ale nopții te-ar pune în primejdie. Noi, dragi prieteni, putem avea dușmani tainici, care trag în noi, dar nu ne vom teme de săgeată. Pot exista influențe nevăzute care să ne ruineze, sau să ne aducă dezonoare, sau necazuri; dar când vom locui cu Dumnezeu, nu ne vom teme de ele.
Psalmi 91:6-7. Nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de distrugerea care se risipește la amiază. O mie vor cădea lângă tine și zece mii la dreapta ta, dar nu se va apropia de tine.
Când Dumnezeu Își ia poporul Său să locuiască în apropiere de El, iar ei au credință în această promisiune, nu mă îndoiesc că, la propriu, în timpul ciumei actuale, ei vor fi păstrați. Nu orice creștin mărturisitor și nici orice credincios atinge această înălțime a experienței; ci numai aceia care cred în promisiune și îndeplinesc condiția cerească de a locui în locul secret al Celui Preaînalt. Cum ar putea holera sau febra să pătrundă în locul secret al Celui Preaînalt? Cum ar putea vreo săgeată, cum ar putea vreo ciumă, să ajungă vreodată la acea locuință sigură a lui Dumnezeu? Dacă locuiești acolo, ești invincibil, invulnerabil, infinit de sigur.
Psalmi 91:8-10. Numai cu ochii tăi vei privi și vei vedea răsplata celor răi. Pentru că ai făcut din Domnul, care este adăpostul meu, Cel Preaînalt, locuința ta, nu ți se va întâmpla nici un rău,
“Nu ți se va întâmpla nici un rău”. Poate avea aparența răului; dar se va dovedi spre binele tău. Nu va fi decât aparența răului, nu și realitatea lui: “Nu ți se va întâmpla nici un rău.”
Psalmi 91:10-11. Nici o plagă nu se va apropia de locuința ta. Căci El va da însărcinare îngerilor Săi peste tine, ca să te păzească în toate căile tale.
Vă amintiți cum diavolul a aplicat greșit acest text lui Hristos. El a avut dreptate în aplicare; dar a greșit cu totul în. citat, pentru că a omis cuvintele “în toate căile tale”. Dumnezeu ne va ajuta în căile noastre, dacă ne păstrăm în căile Lui. Când ne întâlnim cu necazuri și accidente, ar trebui să ne întrebăm dacă suntem pe calea lui Dumnezeu. Acel celebru bătrân puritan, sfântul domn Dodd, trebuind să traverseze un râu, a trebuit să se schimbe dintr-o barcă în alta și, fiind puțin obișnuit cu apa, a căzut în apă și, când a fost scos, în simplitatea și înțelepciunea sa, a spus: “Sper că sunt pe calea mea”. Aceasta a fost singura întrebare care părea să-l tulbure. Dacă sunt în calea mea, atunci Dumnezeu mă va păstra. Ar trebui să ne întrebăm: “Acum, sunt eu în calea lui Dumnezeu? Mă mișc cu adevărat astăzi și acționez astăzi așa cum mă conduce providența divină și cum mă cheamă datoria?”. Cel care călătorește în treburile regelui, la lumina zilei, pe drumul regelui, poate fi sigur de protecția regelui. “El va da însărcinare îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale”. Veniți aici, Gabriel, Mihail și toți ceilalți”, le spune marele Rege al regilor îngerilor din jurul tronului său; iar când aceștia vin la chemarea lui, el spune: “Aveți grijă de copilul meu. Aveți grijă de el astăzi. El va fi în primejdie;
nu îngăduiți ca nici un rău să se apropie de el.”
Psalmi 91:12. Ei te vor purta în mâinile lor, ca nu cumva să-ți lovești piciorul de o piatră.
Ce protecție regală avem, o gardă de îngeri, care consideră că este plăcerea și onoarea lor să aștepte pe sămânța regală a universului, căci așa sunt toți sfinții lui Dumnezeu!
Psalmi 91:13. Vei călca pe leu și pe viperă; leul cel tânăr și balaurul îi vei călca în picioare.
Puterea și stăpânirea pot fi unite. Leul tânăr și balaurul, dar copilul lui Dumnezeu îi va birui. Vorba Sfântului Gheorghe și a balaurului! Ar trebui să ne gândim mai mult la sfânt și la balaur. Cel care locuiește în taina Celui Preaînalt este cel care, cu ajutorul lui Dumnezeu, calcă în picioare leul și vipera și despre care este scris: “Leul cel tânăr și balaurul îi vei călca în picioare.”
Psalmi 91:14. Pentru că și-a pus dragostea lui în mine, de aceea îl voi izbăvi:
Prinde Dumnezeu aminte de iubirea noastră săracă? O, da, El prețuiește dragostea poporului Său, pentru că știe de unde provine; este o parte a propriei Sale iubiri; creație a harului Său!
Psalmi 91:14. Îl voi așeza în înălțime, pentru că a cunoscut numele Meu.
Vă prețuiește Dumnezeu o cunoaștere atât de slabă și imperfectă a numelui Său cum o avem noi? Da; și El răsplătește această cunoaștere: “Îl voi așeza pe înălțime.”
Psalmi 91:15. El Mă va chema și Eu îi voi răspunde:
Rețineți că este: “El va” și Eu voi”. Harul puternic al lui Dumnezeu “ne va” face să ne rugăm, iar Dumnezeul atotputernic al harului “va” răspunde rugăciunii noastre: “El Mă va chema, și Eu îi voi răspunde”. Cât de mult îmi plac aceste glorioase “shalls” și “wills”!
Psalmi 91:15. Voi fi cu el în necazuri;
“Oricare ar fi acel necaz, Eu voi fi cu el în el. Chiar dacă va fi dezonorat, chiar dacă va fi în sărăcie, chiar dacă va fi în boală, chiar dacă acea boală îl va alunga pe cel mai bun prieten al său din patul său, totuși: “Eu voi fi cu el în necaz.””
Psalmi 91:15. Îl voi izbăvi și-l voi onora.
Dumnezeu pune onoare asupra noastră, sărmani viermi dezonoranți ce suntem. Un bătrân divin numește un om “un vierme de doi metri lungime”; și este mai degrabă o descriere măgulitoare a lui. Dar Dumnezeu spune: “Îl voi izbăvi și-l voi onora.”
Psalmi 91:16. Cu o viață lungă îl voi sătura și-i voi arăta mântuirea Mea.
El va trăi atâta timp cât va vrea să trăiască. Chiar dacă va avea puțini ani, totuși va avea o viață lungă; căci viața trebuie măsurată după viața care este în ea, nu după lungimea pe care o târăște. Cu toate acestea, copiii lui Dumnezeu trăiesc până la o vârstă mult mai mare decât orice alt popor din lume; ei sunt, în general, o rasă longevivă. Cei care se tem de Dumnezeu sunt izbăviți de viciile care i-ar lipsi de vigoarea vieții; iar bucuria și mulțumirea pe care le au în Dumnezeu îi ajută să trăiască mai mult decât ceilalți. Am observat adesea cât de mult trăiește poporul lui Dumnezeu. Unii dintre ei sunt luați repede acasă; totuși, acest text este, de regulă, împlinit în mod literal: “Cu o viață lungă îl voi sătura și îi voi arăta mântuirea Mea”. El va vedea mântuirea lui Dumnezeu chiar aici; iar când va muri și se va trezi în asemănarea Domnului său, o va vedea din plin. Fie ca aceasta să fie partea fiecăruia dintre noi! Amin.