În una dintre cele mai ample analize de până acum, arătăm că echilibrul dintre acizii grași polinesaturați (PUFA) n-3 și n-6 din alimentație este cel mai important factor determinant al compoziției membranare la șobolan în condiții “normale”. Șobolanii adulți tineri masculi Sprague-Dawley au fost hrăniți cu una dintre cele douăsprezece diete cu conținut moderat de grăsimi (25% din energia totală) timp de 8 săptămâni. Dietele au fost diferite doar în ceea ce privește profilul acizilor grași (AG), conținutul de acizi grași saturați (AGS) variind între 8 și 88% din totalul AG, de acizi grași mononesaturați (AGM) între 6 și 65%, de AGP totale între 4 și 81%, de AGP n-6 între 3 și 70% și de AGP n-3 între 1 și 70%. PUFA din dietă au inclus numai acizi grași esențiali 18:2n-6 și 18:3n-3. Echilibrul dintre PUFA n-3 și n-6 este definit ca fiind echilibrul PUFA (PUFA n-3 ca procent din totalul PUFA) și a variat între 1-86% în diete. Compoziția FA a fost măsurată pentru creier, inimă, ficat, mușchi scheletici, eritrocite și fosfolipide plasmatice, precum și pentru țesutul adipos și trigliceridele plasmatice. S-a utilizat modelul conformer-regulator (panta = 1 indică o compoziție membranară complet conformă cu dieta). Modificările extinse ale dietei SFA, MUFA și PUFA au avut un efect minim asupra membranelor (pante medii de 0,01, 0,07, respectiv 0,07), dar o influență considerabilă asupra țesutului adipos și a trigliceridelor plasmatice (pante medii de 0,27, 0,53, respectiv 0,47). Echilibrul alimentar între PUFA n-3 și n-6 a avut o influență bifazică asupra compoziției membranare. Atunci când n-3 PUFA < 10% din totalul PUFA, compoziția membranară s-a conformat complet dietei (panta medie 0,95), în timp ce echilibrul PUFA din dietă > 10% a avut o influență redusă (panta medie 0,19). Dieta umană modernă are un echilibru mediu de PUFA ~ 10% și acest lucru va avea probabil implicații semnificative asupra sănătății.

.