Cu o utilizare din ce în ce mai frecventă a datelor de sondă și de zăcământ în stare stabilă și nestaționară, există o creștere corespunzătoare a importanței diverșilor factori care intră în aceste calcule. Se pune din ce în ce mai mult accentul pe necesitatea de a obține estimări rezonabil de precise ale proprietăților fizice ale fluidelor de zăcământ cu mult înainte de datele de laborator mai precise.

Un astfel de factor este coeficientul izoterm de expansiune al mediilor care transmit și atenuează undele de presiune în regim non-staționar. Coeficientul mediu izoterm de expansiune sau “compresibilitatea” este o funcție complexă, controlată de proprietățile fizice ale formațiunii și ale fluidelor conținute în aceasta. Coeficienții de expansiune izotermă pentru gazele de zăcământ sunt de obicei destul de variabili, în multe cazuri fiind foarte sensibili la presiune. Coeficienții pentru lichidele de zăcământ tind să fie sensibili la presiune, dar nu la fel de mult ca în cazul gazelor de zăcământ. Coeficienții pentru solide, exprimați de obicei în termeni de “modul de elasticitate”, sunt relativ insensibili la variațiile de presiune în limitele lor elastice. Din acest motiv și, de asemenea, pentru că multe aplicații anterioare au fost limitate la intervale de presiune relativ mici, a existat o tendință de a ignora natura variabilă a coeficienților de dilatare izotermă și de a-i trata ca pe niște constante.

.