Cronomentrophobia. Teama de ceasuri.

Nu, nu mă refer la cântecul celor de la Cold Play. Mă refer la chestia pe care a alergat șoarecele.

Această fobie neobișnuită nu trebuie confundată cu Cronofobia, teama de timp (care este mult prea greu de înțeles), sau cu Gerontofobia, teama de îmbătrânire (care este mult prea ușor de înțeles).

Cronometrofobicii suferă de o suferință acută în prezența unui ceas. Serios. Chiar și doar sunetul ticăitului sau al clopoțelului este un motiv de fugă. (Este posibil ca Cenușăreasa să fi fost cronoentrofobă.)

Revoluția digitală este posibil să fi fost în beneficiul cronoentrofobilor, deoarece numerele sunt mai puțin înfricoșătoare decât fețele de ceas cu mâini care se învârt și se învârt veșnic. Sau poate că le-a ruinat viața, deoarece fiecare gadget pe care îl cumperi în zilele noastre vine cu propriul său ceas, astfel încât suntem înconjurați de memento-uri ale fiecărui minut care plutește neapreciat în fața noastră.

Timpurile nu se opresc pentru nimeni, dar poți trăi fără ceas. Oamenii au făcut asta timp de milenii. (Nu aveau slujbe de birou și nici nu frecventau cursuri de pilates, dar s-au descurcat.)

Dar dacă frica de ceasuri vă distruge viața, terapia de expunere ar putea începe cu unul dintre acestea:

Ou poate că acesta este un coșmar pentru cronoentrofobici. Nu știu. Nu am întâlnit niciodată unul. Așa că nu ascultați sfatul meu despre cum să învingeți această frică – căutați ajutor profesionist sau căutați pe Google.

Dacă aveți cronentrofobie, vă rog să lăsați un comentariu pe acest blog pentru că mi-ar plăcea să aud cum este această frică bizară. Dacă lăsați un comentariu în timpul lunii februarie fără frică, puteți câștiga un exemplar din noua mea comedie pentru clasa mijlocie, 28 de trucuri pentru o clasa a 6-a fără frică. (Dar fiți atenți, conține ceasuri. Prima propoziție spune: “Când clopoțelul școlii a sunat la 3:15…” Așa că respirați adânc înainte de a deschide această carte înspăimântătoare.)

Succes în confruntarea cu temerile voastre astăzi.