Cum o “revizuire a vieții” îi consolează pe vârstnici și contracarează depresia de la sfârșitul vieții

Erik Erikson, un psiholog născut în Germania care a trăit între 1902 și 1994, spunea că există opt etape ale dezvoltării psiho-sociale a omului. Ulterior, el a revizuit acest lucru la nouă. Fiecare etapă are atașată o problemă sau o “criză” pe care oamenii trebuie să o rezolve pentru a “absolvi” următorul nivel de sănătate emoțională și mentală. Erikson a introdus termenul comun acceptat “criză de identitate” pentru a conota problemele adolescenței.

Erikson a fost, de asemenea, primul psiholog care a văzut bătrânețea ca pe o etapă activă de dezvoltare a vieții. Stadiul 8 al lui Erikson este “Integritate versus Disperare”, care afectează în general persoanele de peste 65 de ani. Aceasta este criza cu care se confruntă persoanele în vârstă și pe care trebuie să o rezolve.

Erikson a abordat etapele lui Erikson de-a lungul vieții. De exemplu, un copil trebuie să rezolve problema încrederii versus neîncrederea în lume și în cei care se ocupă de el. Copiii mici trebuie să se confrunte cu autonomia, sau cu faptul de a fi capabil și independent, în opoziție cu sentimentul de rușine și îndoială cu privire la abilitățile lor. Pe măsură ce durata vieții avansează, persoanele trec prin etape precum criza de identitate din adolescență până la cea a stabilirii unei relații semnificative și intime cu o persoană de sex opus, până la hrănirea altora din generațiile mai tinere prin rolul de părinte, mentor etc., până la vârsta adultă târzie. La acest nivel, stadiul 8, o persoană simte că viața sa a fost bine trăită, are sens și aduce un sentiment de pace și satisfacție (integritate). Dacă nu simte acest lucru, persoana va experimenta un sentiment de disperare caracterizat prin depresie, furie, sentimente de eșec, inutilitate, inutilitate și faptul că și-a irosit viața.

Ce este de făcut dacă o persoană în vârstă își privește viața cu un sentiment de eșec, înfrângere și risipă, ceea ce duce la teamă față de moarte? Este prea târziu pentru a o lua de la capăt. Cea mai mare parte a vieții cuiva a trecut. Ce se poate face pentru o persoană în vârstă care nu experimentează un sentiment de integritate?

Din moment ce multe persoane în vârstă se confruntă cu depresia, putem presupune că ele experimentează mai degrabă disperarea decât integritatea. Cercetătorul David Haber a spus că depresia este cea mai frecventă afecțiune emoțională a vârstnicilor și cea mai neglijată. Haber echivalează depresia la vârstnici cu “disperarea” lui Erikson.”

Ce ar trebui făcut dacă o persoană în vârstă își privește viața cu un sentiment de eșec, înfrângere și risipă, ceea ce duce la teamă cu privire la moarte? Este prea târziu pentru a o lua de la capăt. Cea mai mare parte a vieții cuiva a trecut. Ce se poate face pentru o persoană în vârstă care nu are un sentiment de integritate?

Din fericire, există ceva ce persoanele în vârstă pot face sau pot fi ajutate să facă. Ele pot efectua o analiză a vieții, care este o metodă mai formalizată de a se angaja în reminiscențele pe care persoanele în vârstă le fac în mod atât de natural.

Când moartea se apropie, gerontologul Robert Butler, un pionier în ceea ce privește importanța reminiscenței în viața persoanelor în vârstă, a spus că persoanele în vârstă au o tendință spre auto-reflecție. Amintirile reapar la suprafață, la fel ca și dilemele și conflictele nerezolvate. Acest lucru face parte din pregătirea pentru moarte. Poate fi un exercițiu de creare a unui sens și o modalitate de integrare a personalității și de acceptare a inevitabilului cu grație și echidistanță.

O analiză a vieții folosește trecutul pentru a se împăca cu prezentul. De asemenea, ajută să pună trecutul la odihnă.

Haber a constatat că analizele vieții sunt ușor de administrat și pot fi autoadministrate. El a spus că persoanele în vârstă se bucură să le facă. Haber citează studii care arată că revizuirile de viață cresc satisfacția vieții la cei care le finalizează, spre deosebire de persoanele în vârstă care nu au nicio intervenție. Astfel, revizuirile vieții pot fi terapeutice și le permit persoanelor în vârstă să se simtă mai bine în legătură cu viața lor în moduri durabile.

O revizuire amănunțită a vieții scoate în evidență succesele și dezamăgirile…

O revizuire a vieții este un proces evaluativ care ar trebui să includă examinarea și rezolvarea vechilor conflicte. Ea poate acoperi întrebări de bază, cum ar fi unde ne-am născut și când, unde am crescut, cum a fost în casa noastră, în comunitate și în școlile pe care le-am frecventat. Acoperă relațiile cu părinții, părinții vitregi, frații, prietenii și diferitele faze ale vieții, inclusiv copilăria, adolescența, vârsta adultă tânără, căsătoria, cariera și creșterea propriilor copii. O trecere în revistă a vieții include prietenii, persoanele influente din viața cuiva și sentimentele legate de pensionare și sănătate, precum și descrieri ale unei zile obișnuite în prezent și ce fel de lucruri îl fac fericit. O trecere în revistă amănunțită a vieții scoate în evidență succesele și dezamăgirile și permite persoanei în vârstă să reflecteze asupra a ceea ce ar face diferit și asupra punctelor de cotitură pe care le-a trăit. Ea acoperă filozofia de viață a unei persoane, precum și preocupările și speranțele sale pentru viitor.

Sharon Kaufman, autoarea cărții The Ageless Self: Sources of Meaning in Late Life, consideră că oamenii își organizează analizele vieții în teme. Aceste teme ajută la integrarea pieselor disparate ale vieții într-un întreg semnificativ cu care persoana poate fi împăcată din punct de vedere psihologic. Exemple ale acestor teme pot fi relațiile, serviciile aduse celorlalți, căutările financiare, realizările, căsătoria și familia, precum și căutările spirituale sau religioase. Temele emergente pot ajuta persoana în vârstă să pună cap la cap piesele de puzzle ale vieții într-o imagine care poate oferi satisfacție și pace. Acest lucru ajută persoana în vârstă să atingă integritatea în loc de disperare.

Surse

Clark University. Manual de interviu de analiză a vieții. Disponibil online la www.clarku.edu/faculty/dmerrill/soc180/manual.doc. Retrieved 12/08/2016.

Haber, David. (2006). Life Review: Implementare, teorie, cercetare și terapie. International Journal on Aging and Human Development, 63(2): 153-171. Disponibil la http://jshellman-reminiscence.wiki.uml.edu/file/view/Haber_LR_Rem_200.pdf. Retrieved 12/08/2016.

Shippensburg University of Pennsylvania. Teorii ale personalității, Erik Erikson. Disponibil la http://webspace.ship.edu/cgboer/erikson.html. Retrieved 12/08/2016.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.