Vederea unei persoane dragi în comă este un moment devastator pentru membrii familiei. Mulți simt că sunt neputincioși în fața situației și că nu au cum să ajute. S-ar putea, totuși, ca sunetul unei voci familiare să fie cel mai bun instrument pentru recuperarea din comă. Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Northwestern University Fienberg School of Medicine și de la Edward Hines Jr. VA Hospital a descoperit că auzirea unei voci familiare care spune o poveste îi poate ajuta pe pacienții în comă cu recuperarea mai rapidă a conștiinței și să înceapă să răspundă la conversații și indicații.

“Familiile se simt neajutorate și lipsite de control atunci când o persoană dragă se află în comă”, a declarat cercetătorul principal Theresa Pape, într-o declarație. “Este un sentiment teribil pentru ei. Acest lucru le oferă un sentiment de control asupra recuperării pacientului și șansa de a face parte din tratament.”

Pape și colegii ei au adunat date pentru Familiar Auditory Sensory Training (FAST) prin înscrierea a 15 pacienți care au suferit un traumatism cranian închis din cauza unor accidente de motocicletă sau de mașină, traume provocate de bombe și agresiuni. Participanții, 12 bărbați și trei femei cu o medie de 35 de ani, se aflau în stare vegetativă sau minim conștientă și au început tratamentul FAST la 70 de zile de la rănire, inclusiv testele de bază care au testat capacitatea de reacție a fiecărui pacient la informații senzoriale – cum ar fi clopotele și fluierăturile – dacă deschideau ochii atunci când li se cerea acest lucru și dacă puteau urmări vizual pe cineva care mergea prin cameră.

Cercetătorii au creat înregistrări audio ale membrilor familiei care spuneau o poveste familiară pe care pacienții au ascultat-o de patru ori pe săptămână, timp de șase săptămâni, prin intermediul unor căști. Ei au măsurat, de asemenea, modul în care nivelurile de oxigen din sânge din creier s-au schimbat în timp ce ascultau înregistrările, expunând pacienții atât la voci familiare, cât și la voci necunoscute care spuneau diferite povești, în timp ce se aflau într-un RMN la momentul inițial. Familiile pacienților aflați în comă s-au așezat împreună cu terapeuții pentru a discuta despre cel puțin opt povești importante care să rezoneze cu cei dragi lor.

“Credem că auzirea acestor povești pe vocea părinților și a fraților și surorilor antrenează circuitele din creier responsabile de amintirile pe termen lung”, a explicat Pape. “Acea stimulare a ajutat la declanșarea primei sclipiri de conștientizare.”

La sfârșitul celor șase săptămâni, scanările RMN au arătat că activitatea neuronală a creierului pacienților a crescut atunci când au auzit o persoană dragă strigându-le numele și spunând o poveste memorabilă. Pacienții care au auzit înregistrările cu o voce familiară și-au acoperit conștiința mai repede și au avut o recuperare mai mult îmbunătățită în general, în comparație cu pacienții care nu au auzit înregistrările. După cele șase săptămâni de povești înregistrate, echipa de cercetare a constatat că ascultarea unor voci necunoscute care spuneau aceeași poveste auzită la momentul inițial a dus la modificări ale nivelului de oxigen din sânge, ceea ce înseamnă o mai mare receptivitate la o voce necunoscută.

“Acest lucru indică faptul că abilitatea pacientului de a procesa și de a înțelege ceea ce aude este mult mai bună”, a adăugat Pape. “La momentul inițial, ei nu acordau atenție acelei voci nefamiliare. Dar acum ei procesează ceea ce spune acea persoană”

.