Cuvântătoarele de mediu care declanșează reacții de stres, dereglarea sistemului nervos sau reacții de sensibilitate fizică sunt adesea trecute cu vederea și subestimate. Becurile fluorescente compacte (“CFL”) au devenit din ce în ce mai omniprezente, pe măsură ce becurile incandescente, prietenoase cu sănătatea mintală, sunt încet-încet eliminate în SUA, Canada și Europa. În timp ce susținătorii argumentează că acestea economisesc costurile cu energia*, dacă becurile eficiente din punct de vedere energetic cresc povara bolilor mentale și fizice – chiar și cu o cantitate mică – costul colectiv pentru sănătatea publică pentru utilizarea lor poate fi enorm.
Atenția privind efectele potențial dăunătoare ale LFC-urilor se concentrează de obicei pe prezența mercurului neurotoxic în interiorul becului, pe diferitele forme de radiații emise, pe “electricitatea murdară” sau pe cantitățile relativ mari de lumină albastră care provoacă tulburări de somn prin suprimarea melatoninei.1 Dar se pare că există și alte aspecte care sunt, de asemenea, îngrijorătoare.
Cum rămâne cu “pâlpâirea”?
Care bec fluorescent (tuburi sau LFC) va emite o “pâlpâire”, care poate declanșa evenimente ale sistemului nervos, cum ar fi migrene, ticuri sau convulsii la persoanele sensibile. Producătorii susțin acum că orice pâlpâire prezentă în becurile mai noi este imperceptibilă pentru ochiul uman și, prin urmare, sunt considerate fără pâlpâire. Dar de unde știm că creierul nu este iritat de o pâlpâire pe care ochiul nu o poate “vedea”? Eu însumi sunt sensibil la luminile fluorescente de deasupra capului, deoarece acestea îmi deranjează ochii și mă fac să mă simt secătuit. Și, din moment ce mă ocup de pacienți cu autism, ticuri și tulburări convulsive, mi-am propus să folosesc numai lumină incandescentă în orice birou în care lucrez, mai ales că mai mulți dintre pacienții mei mai sensibili s-au plâns sau mi-au cerut să le închid în zilele în care am fost nevoită să le folosesc. Pacienții cu leziuni cerebrale traumatice pot, de asemenea, să raporteze intoleranță la lumina fluorescentă.
CFL-urile, pe de altă parte, mi se par chiar mai rele decât fluorescențele suspendate – abia pot suporta să mă aflu într-o cameră cu una. Ele mă fac să mă simt agitat, fragmentat și iritabil. Îmi dau seama că mă deranjează mai mult decât majoritatea oamenilor, dar, cu toate acestea, experiența m-a convins că lumina produsă de LFC-uri afectează direct sistemul nervos. Am simțit că trebuie să existe ceva în legătură cu calitatea luminii în sine – nu doar cu radiația sau cu suprimarea melatoninei – care irită neuronii (celulele creierului), fie prin excitabilitate electrică (provocând o semnalizare haotică în creier), fie printr-un răspuns fiziologic general de stres (luptă sau fugi) – sau ambele.
Lumina fluorescentă induce un răspuns de stres
Sigur, numeroase studii indică faptul că calitatea luminii, temperatura de culoare sau anumite modele spectrale induc un răspuns de stres. În mod interesant, efectele sunt non-vizuale, ceea ce înseamnă că sunt cauzate de semnalele luminoase care ating retina ochiului, dar care nu călătoresc de acolo până la cortexul vizual (unde percepem imagini), ci mai degrabă până la căile circadiene.
Deși reacția de stres cauzată de LFC este probabil cauzată de mai mulți factori, iată două mecanisme distincte de luat în considerare.
- Temperatura ridicată de culoare (mai rece/albastră) a luminii fluorescente stimulează căile non-vizuale de la ochi la diverse părți ale creierului care implică bioritmurile (de exemplu, “ceasul corpului”), hormonii de stres, emoțiile, nivelurile de excitare și tensiunea musculară.
Conform unui rezumat al cercetării privind efectul CFL-urilor asupra reacțiilor de stres, compoziția spectrală de la becurile CFL nu suprimă doar melatonina, ci declanșează direct un răspuns de luptă sau de fugă prin intermediul hormonilor, perturbarea bioritmului și stimularea centrului de excitație al creierului.**2 Cercetările demonstrează în mod constant că luminile fluorescente cresc markerii de stres, cum ar fi reducerea variabilității ritmului cardiac, creșterea tensiunii arteriale, creșterea conductanței cutanate, un răspuns mai puternic la tresărire, scăderea redusă a temperaturii corpului în timpul somnului, creșterea cortizolului și reducerea undei lente (stadiul 4, cel mai profund) în comparație cu iluminatul cu incandescență cu spectru complet.3 4 5 Având în vedere că există dovezi că radiațiile și electricitatea murdară induc, de asemenea, reacții de stres, efectul de stres al LFC este supărător.
Domeniul emergent al “antropologiei fiziologice” se concentrează pe impactul factorilor tehnologici de mediu, cum ar fi efectele biologice ale luminii artificiale, astfel încât să putem face ajustări adecvate și să îmbunătățim calitatea vieții. De exemplu, un studiu a constatat că lumina dinamică într-o clasă de clasa întâi, care se schimba în funcție de nevoile elevilor pe parcursul zilei, a îmbunătățit fluența lecturii orale.6 Un alt studiu a demonstrat creșteri ale comportamentului prosocial la adulți atunci când sunt expuși la lumină mai caldă, măsurate prin preferința de a rezolva conflictele prin colaborare, mai degrabă decât prin evitare, și prin creșterea timpului petrecut în activități de voluntariat neplătite.7
Deși iluminatul fluorescent cu spectru complet (FSFL) a fost propus ca o soluție pentru a imita mai îndeaproape lumina naturală a zilei, studiile privind efectele sale asupra stării de spirit și a cogniției sunt inconsecvente; o teorie privind efectele inconsecvente este că FSFL poate produce mai multe pâlpâiri atât în ceea ce privește luminozitatea (luminozitate), cât și culoarea (cromatică).8 - “Pâlpâirea” pupilară cauzată de modelul spectral cu vârfuri emis de lumina fluorescentă declanșează o semnalizare aberantă. Acest mecanism este mai mult speculativ și, dacă se dovedește a fi adevărat, ar putea avea un efect mai pronunțat la acele persoane cu autism sau cu alte sensibilități/disfuncții neurologice. Deoarece, prin natura sa, lumina fluorescentă emite vârfuri spectrale (de exemplu, “explozii” albastre și roșii) pe măsură ce fosforul devine fluorescent, în comparație cu lumina cu incandescență care emite un spectru complet și continuu,*** lumina fluorescentă este mai dificil de procesat de către ochi și creier. Astfel, o ipoteză este că natura cu vârfuri provoacă o constricție neregulată a pupilei, alternând între constricția cu vârfuri sau explozii spectrale albastre și dilatarea relativă de la exploziile de lumină roșie, ceea ce agită apoi creierul.9
Sprijină acest efect constatarea că persoanele autiste au un răspuns pupilar mai lent la lumină,10 iar aceasta este una dintre populațiile despre care se crede că este extra-sensibilă la fluorescență. Poate că acest răspuns mai lent al pupilei determină o “încărcătură” vizuală mai mare atunci când procesează lumina fluorescentă, ceea ce epuizează resursele mentale și face ca individul să fie mai probabil să fie agitat, perturbator, anxios sau să se autostimuleze în încercarea de a regla sistemul nervos prin blocarea mediului extern.
Lucrările fluorescente declanșează comportamente perturbatoare?
Chiar dacă cercetările pe această temă sunt puține, există o mână de studii care indică o creștere a comportamentelor repetitive (în autism)11 12 sau a hiperactivității13 atunci când subiecții sunt expuși la lumină fluorescentă față de cea incandescentă. Panourile de mesaje pentru părinții copiilor cu ticuri/Tourette menționează adesea că luminile fluorescente – în special cele intense – declanșează ticuri. Este important de reținut că aceste studii au analizat efectele imediate sau pe termen scurt; bănuiesc că efectele pe termen lung, cum ar fi cele care apar în urma suprastimulării timpului petrecut în fața ecranelor, ar fi mai pronunțate pe măsură ce disfuncția se acumulează.
Lăsați principiul precauției să vă ghideze
Principiul precauției sau abordarea precaută afirmă că, dacă o acțiune sau o politică este asociată cu un risc suspectat de a provoca daune publicului sau mediului, acea acțiune poate și ar trebui să fie luată pentru a preveni astfel de daune, chiar dacă daunele nu sunt încă dovedite științific. În special în cazul copiilor, ar trebui să procedăm cu extremă prudență, deoarece copiii au vulnerabilități unice (de exemplu, la radiațiile UV), sunt încă în curs de dezvoltare și este posibil să nu suporte întreaga povară a expunerilor toxice timp de zeci de ani. Mai mult decât atât, având în vedere ratele în creștere ale autismului și ale altor probleme de sănătate mintală la copii, orice și toate schimbările de mediu din ultimele decenii ar trebui să fie analizate foarte atent.
Juriul poate fi în afara juriului în ceea ce privește CFL-urile care cauzează sau exacerbează tulburări sau comportamente neurologice sau psihiatrice specifice. Dar dovezile par destul de solide că LFC și alte lumini fluorescente induc un răspuns la stres și au un impact negativ asupra somnului, despre care știm că are impact asupra reglării emoționale, memoriei, răspunsurilor imune adecvate, echilibrului hormonal și mecanismelor de reparare.
Cea mai sănătoasă lumină este lumina soarelui sau lumina lumânărilor, urmată de cea cu incandescență, apoi cea cu halogen, apoi cea cu LED-uri, apoi CFL-urile. Le recomand părinților copiilor cu afecțiuni psihiatrice, neurologice, de învățare sau cu afecțiuni medicale cronice să schimbe toate CFL-urile din casă cu becuri incandescente sau cu halogen. Acest lucru este deosebit de important de făcut în și în apropierea dormitorului copilului dumneavoastră. Și, deoarece este probabil ca în clasa copilului dumneavoastră să existe lămpi fluorescente suspendate – ceea ce adaugă ore de expunere zilnică – cereți să i se permită copilului dumneavoastră să stea lângă o fereastră și dacă unele dintre luminile suspendate cele mai apropiate de fereastră pot fi stinse. În cele din urmă, puteți, de asemenea, să ajutați la sincronizarea ritmurilor circadiene ale copilului dvs. expunându-l la lumină naturală strălucitoare la prima oră a dimineții, ceea ce nu numai că va îmbunătăți somnul, dar va ajuta la tamponarea împotriva oricăror efecte nocive ale luminii artificiale.
Pentru mai multe informații despre modul în care lumina de la dispozitivele electronice cu ecran poate provoca dereglarea sistemului nervos, vizitați www.drdunckley.com/videogames și consultați Reset Your Child’s Brain: A Four Week Plan to End Meltdowns, Raise Grades and Boost Social Skills by Reversing The Effects of Electronic Screen-Time.
*De ce nu reduceți pur și simplu utilizarea aerului condiționat în schimb? Câți dintre noi își iau un pulover la birou chiar și vara, pentru că este frig?”
** SCN=nuclei suprachiasmatici, PVN=nuclei periventriculari, MFB=fascicul forebrain medial, RF=formație reticulară. Am făcut un grafic pentru a demonstra acest lucru, dar nu l-am putut adăuga: Versiunea tehnică a acestui fenomen este că lumina lovește retina, călătorește până la SCN care reglează ritmurile circadiene și melatonina. Semnalul merge apoi la PVN, care se proiectează atât pe căile sistemului endocrin (hormoni, inclusiv cortizol), cât și pe cele ale sistemului nervos autonom (echilibru luptă sau fugi vs. odihnă și digerare). De la PVN, semnalele călătoresc către MFB, care se ocupă de emoții și de căutarea de recompense, și către RF, care este centrul de excitare care se proiectează “în sus” către creier și “în jos” către măduva spinării, declanșând tensiunea musculară la nivelul membrelor.
*** Lumina incandescentă este emisă într-o undă sinusoidală netedă, simetrică, sinusoidală, în timp ce CFL-urile creează perturbații în electricitate prin reflux, deoarece transformă energia pentru a o face “eficientă”.
1. Magda Havas, Health Concerns Associated with Energy Efficient Lighting and Their Electromagnetic Emissions, Scietific Committee on Emerging and Newly Indentified Health Risks (SCENIHR), (iunie 2008).
2. Akira Yasukouchi și Keita Ishibashi, “Non-Visual Effects of the Color Temperature of Fluorescent Lamps on Physiological Aspects in Humans”, Journal of Physiological Anthropology and Applied Human Science 24, nr. 1 (ianuarie 2005): 41-43.
3. M. R. Basso, “Neurobiological Relationships Between Ambient Lighting and the Startle Response to Acoustic Stress in Humans”, International Journal of Neuroscience 110, nr. 3-4 (1 ianuarie 2001): 147-57, doi:10.3109/00207450108986542.
4. Tomoaki Kozaki et al., “Effect of Color Temperature of Light Sources on Slow-Wave Sleep,” Journal of Physiological Anthropology and Applied Human Science 24, nr. 2 (martie 2005): 183-86.
5. Yasukouchi și Ishibashi, “Non-Visual Effects of the Color Temperature of Fluorescent Lamps on Physiological Aspects in Humans.”
6. M. S. Mott et al., “Illuminating the Effects of Dynamic Lighting on Student Learning,” SAGE Open 2, nr. 2 (1 iunie 2012), doi:10.1177/2158244012445585.
7. Robert A. Baron, MarkS. Rea, și SusanG. Daniels, “Effects of Indoor Lighting (illuminance and Spectral Distribution) on the Performance of Cognitive Tasks and Interpersonal Behaviors: The Potential Mediating Role of Positive Affect,” Motivation and Emotion 16, nr. 1 (1 martie 1992): 1-33, doi:10.1007/BF00996485.
8. J. A. Veitch și S. L. McColl, “A Critical Examination of Perceptual and Cognitive Effects Attributed to Full-Spectrum Fluorescent Lighting,” Ergonomics 44, nr. 3 (20 februarie 2001): 255-79, doi:10.1080/00140130121241.
9. “Fluorescent Lighting Flicker”, Seattle Community Network, accesat la 15 septembrie 2014, http://www.scn.org/autistics/fluorescents.html.
10. Xiaofei Fan et al., “Abnormal Transient Pupillary Light Reflex in Individuals with Autism Spectrum Disorders,” Journal of Autism and Developmental Disorders 39, nr. 11 (noiembrie 2009): 1499-1508, doi:10.1007/s10803-009-0767-7.
11. D. M. Fenton și R. Penney, “The Effects of Fluorescent and Incandescent Lighting on the Repetitive Behaviours of Autistic and Intellectually Handicapped Children,” Journal of Intellectual and Developmental Disability 11, nr. 3 (1 ianuarie 1985): 137-41, doi:10.3109/13668258508998632.
13. R. S. Colman et al., “The Effects of Fluorescent and Incandescent Illumination upon Repetitive Behaviors in Autistic Children”, Journal of Autism and Childhood Schizophrenia 6, nr. 2 (iunie 1976): 157-62.
14. Marylyn Painter, “Fluorescent Lights and Hyperactivity in Children: An Experiment,” Intervention in School and Clinic 12, nr. 2 (1 decembrie 1976): 181-84, doi:10.1177/105345127601200205.
.