Deși limbile pe care le vorbim ca ființe orale se învață aproape automat și nu se raționează niciodată prea mult asupra lor (decât dacă sunt învățate ulterior limbii-mamă), realitatea este că toate limbile și limbajele au reguli care uneori sunt arbitrare și alteori ne servesc mai bine pentru a înțelege mecanismele comunicării. În acest sens, sublinierea cuvintelor este o parte importantă a oricărei limbi.
Silabele tonice și funcția lor în limbă
Atât în limba vorbită, cât și în cea scrisă, accentuarea este un element central pentru a înțelege un mesaj și pentru a ști să diferențiezi intenția fiecărui cuvânt sau expresie. Există diferite moduri de a sublinia un cuvânt. Una dintre ele este cea care există în cazul silabelor accentuate, cele care au un accent definit și care marchează modul în care trebuie citit sau pronunțat un cuvânt.
Silaba tonică poate avea atașat un accent (de exemplu, în cuvântul “gară”, silaba “cion” este silaba tonică cu tilde, care este scrisă în text) sau nu (de exemplu, la cuvântul “colosal” nu găsim tilde, dar știm că atunci când îl pronunțăm sau citim trebuie să exercităm mai multă forță sau putere asupra silabei “lo”), caz în care accentul se învață prin pronunțarea corectă.
În funcție de limbă, accentul pe silaba accentuată poate fi marcat de o forță mai mare în pronunțare sau și de durata pronunțării. În limba latină, de exemplu, există accente scurte și lungi care demonstrează această alegere.
Silabele atonice și explicația lor
După cum le spune și numele, silabele neaccentuate sunt cele care nu au un accent marcat și care pot varia în funcție de intenția sau sensul care li se dă în comunicare. Merită să ne amintim că prefixul “a” înseamnă “fără” și, prin urmare, un cuvânt “atonic” va fi unul care nu are ton într-un cuvânt cu alte silabe accentuate. Aceasta, însă, poate varia în funcție de intonație sau de intenția unui cuvânt, în funcție de context.
Silabele care nu sunt de obicei accentuate își pot schimba oral intensitatea, fenomen care, în unele cazuri, poate apărea și în limba scrisă.
Importanța accentelor în limbă
Atât silabele accentuate cât și cele neaccentuate sunt un element foarte important al limbii. Iar acest lucru este valabil atât pentru limba vorbită, cât și pentru cea scrisă. Definirea și capacitatea de a înțelege aceste elemente nu sunt arbitrare. Ea are o rațiune de a fi și anume că ne permite să comunicăm un mesaj mai bine și cu o mai mare diversitate, contribuind la rândul său la complexitatea și bogăția limbajelor umane.
De multe ori aceste aspecte se învață prin practică și nu prin raționament, dar ele sunt totuși elementare pentru a putea comunica mai bine.
Imagine. iStock, zaretskaya
.