Pandemia coronavirusului (COVID-19) continuă să se răspândească în Statele Unite și în lume. Este o perioadă fără precedent – printre alte directive, oamenilor din zonele afectate li s-a cerut să limiteze contactul cu alte persoane, cu excepția cazului în care este necesar (cunoscută și sub numele de distanțare socială), ceea ce a avut un impact drastic asupra afacerilor, educației și vieții de zi cu zi. Efectele virusului se schimbă în fiecare zi, iar unele state au mers atât de departe încât au cerut locuitorilor să se adăpostească pe loc și să nu iasă din casă decât dacă este absolut necesar.

Cantitatea și natura informațiilor disponibile pentru public se schimbă și evoluează în mod constant. COVID-19 a luat naștere în China și s-a răspândit în întreaga lume, dar încă se colectează date despre cazurile din Statele Unite. Avalanșa de informații, atât fiabile, cât și nesigure, nu a făcut decât să îngreuneze comunicarea eficientă. Așadar, ce trebuie făcut?

Cum este diferită pandemia de coronavirus

COVID-19 este diferită de crizele medicale anterioare, în parte datorită accesului nostru colectiv la tehnologiile de comunicare. “Aceasta este prima pandemie de acest gen în era social media”, explică K. Vish Viswanath, profesor Lee Kum Kee de comunicare în domeniul sănătății și director al programului de comunicare aplicată a riscurilor pentru secolul XXI de la Harvard T.H. Chan School of Public Health. “Ne-am dovedit, ca sistem, în mod singular nepregătiți să gestionăm acest aspect.”

“Din cauza mediului informațional saturat, suntem copleșiți, chiar dacă fiecare mijloc de informare acoperă informațiile într-un mod atent și responsabil, în special presa mainstream”, explică el. “Expunerea colectivă provoacă stres. Oamenii se luptă cu modul în care să oprească valul de informații care îi inundă.”

În comparație cu jurnaliștii, oficialii din domeniul sănătății publice și alți “gardieni” ai informației, oamenii de pe rețelele de socializare nu trebuie neapărat să se supună unor standarde stricte de cercetare a faptelor. Viswanath spune că vede atât dezinformare (tragerea de concluzii din informații eronate sau imparțiale), cât și dezinformare (răspândirea deliberată de informații false pentru a promova o agendă) cu privire la COVID-19.

Aceasta este prima pandemie de acest tip în era social media. Ne-am dovedit, ca sistem, în mod singular nepregătiți să gestionăm acest aspect.

COVID-19: Dezinformare vs. Dezinformare

Dezinformarea poate proveni din lacunele noastre de cunoaștere: faptul că nu avem încă o înțelegere completă a virusului și aparenta noastră incapacitate de a acționa dincolo de a rămâne acasă. “Nu există niciun leac, niciun vaccin – oamenii își pierd sentimentul de autonomie, așa că încearcă să umple acest gol”, explică Viswanath. Ca urmare, speculațiile pot fi galopante și nu se bazează pe o analiză factuală completă.

Disinformarea este mai insidioasă, cu anumite grupuri care încearcă să semene semințele neîncrederii față de instituții. Potrivit lui Viswanath, “Comunicarea în domeniul sănătății publice funcționează pe baza principiilor transparenței, fiabilității și încrederii. Dacă puteți aduce prejudicii oricăruia dintre aceste principii, acest lucru poate avea consecințe potențial devastatoare.”

Diseminarea a ceea ce echivalează cu teorii ale conspirației poate avea ca impact să îi facă pe oameni cinici și mai puțin predispuși să respecte recomandările oficiale, care sunt deosebit de necesare în acest moment. Unii politicieni, potrivit lui Viswanath, nu ajută lucrurile. Răspândirea de informații false sau înșelătoare drept adevăr va lăsa urme de memorie într-un public, chiar și atunci când informația se dovedește ulterior a fi falsă.

Comunicările în domeniul sănătății publice funcționează pe baza principiilor transparenței, fiabilității și încrederii.

Ce poate face o organizație pentru a furniza informații COVID-19

“Aceasta nu va fi ultima pandemie”, spune Viswanath. Astfel, organizațiile trebuie să dispună de o strategie robustă de supraveghere a comunicațiilor pentru crize viitoare. În cele din urmă, există câteva modalități prin care profesioniștii care transmit recomandări oficiale pot dezvolta și menține încrederea:

• Înțelegerea publicului lor (clasă, vârstă, risc, stil de comunicare) și adaptarea mesajului pentru a ajunge la acesta. Acest lucru ar putea însemna utilizarea unor platforme precum social media pentru a transmite fapte și resurse.
• Comunicarea incertitudinii în mod clar – a spune că nu toate informațiile sunt disponibile este mai eficient decât a specula sau a face afirmații.
• Nu supra- sau sub-reasigurarea, ci pur și simplu expunerea riscului și a consecințelor potențiale cu tonul adecvat.
• Furnizarea de cifre, context, istoric și modificări ale procedurii în timp util și în mod direct, ceea ce poate contribui la consolidarea încrederii.
• Dispunându-le oamenilor ce pot face și cum pot acționa pentru a se menține pe ei înșiși și pe ceilalți în siguranță.
• Supravegherea social media: înțelegerea întrebărilor și a lacunelor de cunoștințe care apar și elaborarea de strategii pentru a contracara în mod activ miturile și amenințările.

În cazul specific al COVID-19, mai multe informații trebuie să se concentreze pe răspândirea virusului, pe riscurile asociate cu contractarea acestuia și pe motivele pentru care oamenii ar trebui să respecte recomandările, chiar dacă numărul de cazuri este scăzut acolo unde se află. În special în cazul COVID-19, nu suficient de mulți oameni înțeleg că motivul distanțării sociale este acela de a preveni răspândirea bolii, chiar dacă boala va fi ușoară în cazul lor sau dacă riscul lor relativ este scăzut.

În plus, cuvântul “pandemie” este deja un concept înspăimântător care poate face ca publicul să se simtă neputincios, așa că sporirea agenției lor este o altă strategie importantă în acest moment. “Oamenii se confruntă deja cu criza – nu are rost să îndulcim situația actuală”, spune Viswanath. “Ce le puteți spune oamenilor să facă astfel încât să nu fie doar niște receptori de informații? Pot ei să fie un participant activ în acest proces? Oferirea unui sentiment de agenție este foarte utilă.”

Ce le puteți spune oamenilor să facă astfel încât să nu fie doar destinatari de informații? Pot fi ei un participant activ în acest proces? Furnizarea unui sentiment de agenție este foarte utilă.”

Ce poate face o persoană pentru a opri dezinformarea și dezinformarea

În afară de respectarea recomandărilor CDC, există modalități prin care oamenii se pot adapta la situație și se pot conecta cu ceilalți. De asemenea, rețelele de socializare îi pot permite unei persoane să rămână în contact cu familia și prietenii, să îi ajute pe cei care au nevoie în timpul pandemiei și să aibă o conexiune atât de necesară într-o perioadă în care izolarea și stresul sunt mari.

Nevoia de informații corecte (inclusiv jurnalismul bine relatat) este mai importantă ca niciodată, spune Viswanath, la fel ca și o atitudine înțelegătoare cu privire la recomandările formale care pot părea extreme, dar care vin în mod clar dintr-un interes pentru prevenire. “Nu este vorba doar despre dumneavoastră. Nu răspândiți cinismul, ci încurajați oamenii să înțeleagă de ce este importantă conformitatea”, spune el.

Oamenii pot, de asemenea, să oprească răspândirea de informații incorecte atunci când le văd. “Când vedeți ceva de care vă îndoiți, opriți-vă înainte de a transmite informația. Așteptați o zi. Asta este în mâinile voastre – sunteți o verigă în acest lanț. Puteți rupe acea legătură”, explică Viswanath.

Cu alte cuvinte: distanțarea socială împiedică răspândirea bolii. Distanțarea față de dezinformare și dezinformare previne răspândirea neadevărurilor.

Dr. Viswanath conduce “Applied Risk Communication for the 21st Century” la Harvard T.H. Chan School of Public Health.

.