Mulți oameni sunt surprinși când descoperă cât de important este să învețe onomatopeea japoneză pentru a dobândi o stăpânire naturală a limbii. Acest lucru se datorează faptului că, în majoritatea celorlalte limbi, cuvintele sonore sunt de obicei folosite doar în contexte foarte specifice. În limba engleză, de exemplu, onomatopeea scrisă este în general limitată la cărțile de benzi desenate, unde oferă efecte sonore pentru diverse acțiuni, cum ar fi bonk pentru cineva care este lovit în cap, sau pow pentru impactul unui pumn puternic.
În mod similar, onomatopeea vorbită în limba engleză este în mare parte limitată la discuțiile cu bebelușii, ca o modalitate de a-i atrage pe copiii mici cu sunete amuzante care compensează vocabularul lor limitat. Cele mai comune exemple în acest sens sunt diferitele sunete pe care le scot animalele, cum ar fi woof pentru un câine, miau pentru o pisică și moo pentru o vacă. Există zeci de astfel de sunete, pe care copiii le învață în mod natural, pe măsură ce cresc, ca fiind o parte normală a limbajului lor. Cu toate acestea, este interesant faptul că aceiași copii învață rapid să “depășească” această parte expresivă a vocabularului lor, deoarece este considerată în general ca fiind în cel mai bun caz copilăroasă și nepotrivită pentru vorbirea sau scrierea obișnuită.
Acesta nu este însă cazul în japoneză. Studenții limbii ajung repede să vadă cum onomatopeea joacă un rol foarte mare și important în vorbirea obișnuită a japonezilor, atât pentru copii, cât și pentru adulți. De la romane literare la adulți care vorbesc despre afaceri, vă puteți aștepta să întâlniți o doză sănătoasă de onomatopee, la fel ca și în cazul altor părți de vorbire, cum ar fi adjectivele și adverbele. Acest lucru le permite oamenilor să se exprime în moduri descriptiv-conceptuale care altfel ar fi imposibil.
Tipuri de onomatopee: Giongo & Gitaigo
Ceea ce este important de reținut este că onomatopeea japoneză vine în două categorii principale. Acestea sunt cunoscute sub numele de giongo și gitaigo, iar înțelegerea diferențelor dintre ele îi va ajuta pe cursanți să înțeleagă mai bine scopul și valoarea lor în japoneza naturală.
În cazul giongo, acestea sunt cuvinte care reprezintă sau imită un anumit sunet. La acest lucru ne gândim de obicei când ne referim la onomatopee în limba engleză. Fraze precum splish-splash (sunetul stropilor de apă) și cock-a-doodle-doo (strigătul unui cocoș) sunt imitații directe ale modului în care vorbitorii de limba engleză exprimă aceste sunete din lumea reală. Firește, fiecare cultură are propria sa impresie despre cum sunt aceste sunete. În japoneză, cock-a-doodle-doo este mai degrabă transmis ca kokekokkou, în timp ce beep este reprezentat în mod normal ca bii.
Cea de-a doua categorie, gitaigo, este puțin diferită. Spre deosebire de cuvintele “sunet” de mai sus, gitaigo se ocupă mai degrabă de mimesis: cuvinte care reprezintă lucruri care nu produc de fapt un sunet. De exemplu, o migrenă cruntă poate fi descrisă cu expresia gingin, în timp ce acțiunea de a privi fix la ceva sau la cineva poate fi transmisă cu jii. Această formă de onomatopee oferă oamenilor abilitatea de a exprima aspectul, conceptul sau psihologia a ceva într-un mod succint și clar înțeles. Acesta este un motiv major pentru care onomatopeea este o parte atât de indispensabilă a vorbirii și scrierii în japoneză, și este motivul pentru care un dicționar de onomatopee japoneze dedicat este atât de important pentru studenții limbii care urmăresc să dobândească fluență.
Un dicționar de onomatopee japoneze
Onomatopeea japoneză este un dicționar nou-nouț care se concentrează pe frazele giongo și gitaigo. De fapt, după cum indică multe dintre intrările din carte, nu este neobișnuit ca o frază să aibă ambele lecturi giongo și gitaigo (adică un sens “sonor” și unul mai conceptual “non-sonor”). Deoarece multe dintre aceste cuvinte transmit un spectru de sunete sau senzații, pentru fiecare dintre ele au fost enumerate cele mai relevante echivalente în limba engleză, oferind cititorilor o înțelegere practică a modului în care este folosit acest limbaj colorat.
Deși cantitatea mare de expresii onomatopeice din japoneză poate fi intimidantă la început, cursanții vor observa în curând cum sunetele se încadrează în tipare previzibile în ceea ce privește semnificația lor, la fel ca în engleză. Acordând atenție acestor tipare, elevii își pot stimula studiile și chiar pot face presupuneri educate cu privire la semnificația unor cuvinte necunoscute. Aceasta este o parte firească a învățării unei limbi străine și există puține părți de vorbire atât de intime din punct de vedere cultural precum onomatopeea.
În acest scop, sper ca acest dicționar de sunete pline de viață și fraze mimetice să vă servească drept o referință valoroasă în timp ce învățați să citiți și să vorbiți japoneza. El va adăuga cu siguranță un nou nivel la abilitatea dumneavoastră de a vă exprima într-un mod amuzant, descriptiv și natural.
– Maki Hayasaka
Pentru a vă stimula studiile, consultați colecția noastră de materiale de învățare a limbii japoneze. De la gramatica tradițională la argoul de pe internet și proverbe străvechi, avem tot ce vă trebuie pentru a învăța japoneza în mod eficient.