Modelul de jos în sus
Modelul de jos în sus este o abordare de proiectare a sistemului în care părți ale sistemului sunt definite în detaliu. Odată ce aceste părți sunt proiectate și dezvoltate, atunci aceste părți sau componente sunt legate între ele pentru a pregăti o componentă mai mare. Această abordare se repetă până când se construiește sistemul complet. Avantajul modelului Bottom-Up este acela de a lua decizii la un nivel foarte scăzut și de a decide capacitatea de reutilizare a componentelor.
Modelul Top-Down
Modelul Top-Down este o abordare de proiectare a sistemului în care proiectarea începe de la sistemul ca întreg. Sistemul complet este apoi împărțit în subaplicații mai mici, cu mai multe detalii. Fiecare parte trece din nou prin abordarea de sus în jos până când sistemul complet este proiectat cu toate detaliile minuscule. Abordarea de sus în jos este, de asemenea, denumită și descompunerea unei probleme mai mari în probleme mai mici și rezolvarea lor individuală într-o manieră recursivă.
În continuare sunt prezentate diferențele importante dintre modelul de jos în sus și modelul de sus în jos.
| Sr. nr. | Key | Modelul Bottom-Up | Modelul Top-Down | |
|---|---|---|---|---|
| 1 | Focus | În modelul Bottom-Up, accentul se pune pe identificarea și rezolvarea celor mai mici probleme și apoi pe integrarea lor împreună pentru a rezolva problema mai mare. | În modelul Top-down, accentul se pune pe împărțirea problemei mai mari în probleme mai mici și apoi se repetă procesul cu fiecare problemă în parte. | |
| 2 | Limbajul | Modelul Bottom-Up este utilizat în principal de limbajele de programare orientate pe obiecte, cum ar fi Java, C++ etc. | Modelul Top-Down este urmat de limbajele de programare structurală, cum ar fi C, Fortran etc. | |
| 3 | Redundanță | Modelul Bottom-Up este mai potrivit deoarece asigură o redundanță minimă a datelor și se concentrează pe reutilizare. | Modelul Top-Down are un raport ridicat de redundanță pe măsură ce dimensiunea proiectului crește. | |
| 4 | Interacțiune | Modelul Bottom-Up are o interactivitate ridicată între diverse module. | Modelul Top-down are probleme de cuplare strânsă și interactivitate scăzută între diverse module. | |
| 5 | Aproape | Modelul Bottom-up se bazează pe abordarea de compoziție. | Modelul Top-down se bazează pe abordarea de descompunere. | |
| 6 | Probleme | În Bottom-Up, uneori este dificil să se identifice funcționalitatea globală a sistemului în etapele inițiale. | În Top-Down, este posibil să nu fie posibilă împărțirea problemei în set de probleme mai mici. |
.