Sunt stimulantele dăunătoare?
Orice cantitate de abuz de stimulente poate provoca daune consumatorului.
Stimulantele sunt o clasă de substanțe care cresc anumite tipuri de semnalizare celulară și amplifică diverse procese fiziologice în creier și în organism. În special, multe tipuri de medicamente stimulante sunt asociate cu o eliberare sporită de dopamină, ceea ce poate avea ca rezultat o puternică senzație de bunăstare, o creștere a energiei, a atenției și a vigilenței 1.
Stimulanții includ:
- Medicamente cu prescripție medicală pentru ADHD, cum ar fi Adderall (amfetamină & dextroamfetamină) și Ritalin (metilfenidat).
- Metamfetamina (inclusiv metamfetamina de cristal).
- Cocaina (inclusiv cocaina crack).
În funcție de medicament, stimulanții pot fi ingerate pe cale orală, inhalate, fumate sau injectate 2.
Efectele stimulanților pot varia de la creșterea energiei pe termen scurt până la modificări cerebrale pe termen lung și/sau leziuni ale sistemului de organe. Daunele pot fi de lungă durată în cazuri extreme, dar orice cantitate de abuz de stimulente poate provoca daune utilizatorului. Din 2005 până în 2011, numărul vizitelor la departamentul de urgență care au implicat stimulente legale a crescut de peste patru ori 3, iar numărul vizitelor care au implicat metamfetamina în 2011 a fost de peste 1,5 ori mai mare decât rata din 2007 4. Aceste rate ridicate ale vizitelor la departamentul de urgență care implică utilizarea stimulanților sunt un indiciu clar că abuzul de stimulanți poate fi o problemă periculoasă.
Efectele pe termen scurt ale stimulanților
Stimulanții sunt în general abuzați pentru efectele lor euforice, energetice. Pe termen scurt, efectele stimulantelor pot fi foarte plăcute și pot include 2, 5:
- Sentimente intense de fericire.
- Creșterea energiei/sociabilității și a stimei de sine.
- Atenție sporită.
- Creșterea dorinței și performanței sexuale.
- Deschiderea căilor respiratorii/respirație mai ușoară.
- Apetitul suprimat.
În timp ce aceste efecte pot părea dezirabile, ele sunt invariabil însoțite de o serie de riscuri pentru sănătatea utilizatorului.
Efecte secundare
În mod dependent de doză, aceste efecte pot fi amplificate până la niveluri potențial letale, ceea ce duce la un potențial supradozaj de stimulent. Nivelurile toxice de excitație a stimulanților pot duce la atac de cord, accident vascular cerebral, convulsii sau chiar supraîncălzire fatală 6, 7, 8.
În timp ce fiecare stimulent va fi ușor diferit în ceea ce privește efectele sale specifice, toți stimulanții au în comun un set de efecte secundare care pot face ravagii în sistemul unui utilizator atunci când sunt abuzate 2:
- Răspunsuri cardiace crescute.
- Tensiune arterială crescută.
- Temperatură corporală foarte ridicată.
- Scuturături musculare sau tremurături.
- Agitație.
Toate aceste efecte sunt comune abuzului de stimulente. Indiferent de modul în care îl tăiați, abuzul de stimulente, chiar și pe termen scurt, poate avea consecințe dezastruoase pentru consumator, ducând la hipertermie, anomalii cardiovasculare și moarte subită. Cu toate acestea, atunci când o persoană abuzează de stimulente pe o perioadă lungă de timp, își agravează riscurile de a se confrunta cu o serie de alte probleme de sănătate fizică și mentală devastatoare.
Efectele pe termen lung ale abuzului de stimulente
Efectele consumului de stimulente se pot extinde mult dincolo de efectul pe termen scurt. Mulți consumatori nu țin cont de viitor în favoarea unei înălțimi fericite pe termen scurt, dar potențialul rău asociat cu utilizarea continuă nu trebuie ignorat.
Efecte secundare psihologice
Efectele psihologice sunt, de asemenea, îngrijorătoare pentru mulți utilizatori pe termen lung 2:
- Halucinații.
- Alegeri.
- Anxietate persistentă.
- Paranoia.
- Depresie.
Efectele fizice pe termen lung ale abuzului de stimulente includ 2:
- Pierderea extremă în greutate.
- Reducerea funcționării sexuale.
- Probleme gastrointestinale.
- Deteriorare musculară.
- Epuizare cronică.
- Deteriorări cardiovasculare.
- Probleme de respirație.
- Dureri de cap.
- Hemoragie cerebrală.
- Act vascular cerebral.
- Convulsii.
Este important să recunoaștem consecințele negative ale abuzului de stimulente, deoarece acestea subliniază adevărul urât din spatele înălțării euforice a stimulentelor.
Dependența de stimulente
Dacă perspectiva de a suferi aceste efecte pe termen lung asupra sănătății nu este deja destul de rea, un consumator cronic de stimulente prezintă, de asemenea, un risc ridicat de a dezvolta toleranță, dependență și, în cele din urmă, dependență față de stimulente.
Toleranța este un factor care contribuie la dezvoltarea atât a dependenței, cât și a dependenței și apare atunci când o persoană devine atât de obișnuită din punct de vedere fiziologic cu nivelurile ridicate de drog stimulant încât are nevoie de tot mai mult pentru a simți efectele euforice dorite.
Dependența fizică se poate dezvolta atunci când o persoană folosește stimulantele adesea sau în doze mari – un model de utilizare care poate apărea având în vedere o toleranță tot mai mare la efectele stimulantelor 2. Mai mult decât atât, persoanele dependente pot prezenta un sindrom de sevraj al stimulanților atunci când utilizarea medicamentului se oprește sau încetinește. Nu toate cazurile de dependență fizică de droguri indică prezența unei dependențe, dar acestea merg adesea mână în mână. Ca și concept comportamental, o dependență se caracterizează prin căutarea și utilizarea continuă a unei substanțe în ciuda consecințelor negative.
Iată câteva semne că o persoană se poate lupta cu o dependență de stimulenți:
- Își petrec majoritatea timpului căutând și utilizând drogul.
- Continuă să caute drogul în ciuda efectelor negative asupra vieții și sănătății lor.
- Au încercat să renunțe sau să reducă consumul, dar nu au reușit.
- Trebuie să ia cantități din ce în ce mai mari pentru a simți aceleași efecte.
- Fără stimulent, se simt rău și experimentează simptome de sevraj de stimulent (a se vedea mai jos).
Aceștia nu sunt singurii indicatori ai unei dependențe de stimulent (denumită tehnic tulburare de consum de stimulent). Dacă credeți că dumneavoastră sau cineva drag ar putea avea o problemă, aveți opțiuni pentru a obține ajutor. Nu este niciodată prea târziu pentru a face primul pas spre recuperare.
Tratamentul de retragere a stimulanților
Retragerea din abuzul de stimulanți nu este un proces care pune viața în pericol, dar poate fi inconfortabil. Există aspecte fizice și psihologice ale sevrajului de stimulente care pot fi dificil de înfruntat de unul singur, iar tratamentul profesional poate ajuta la gestionarea acestor simptome. Retragerea poate începe imediat după încetarea consumului și unele simptome pot dura până la 4 luni, așa că este important să știți la ce să vă așteptați. 2.
Simptomele comune ale sevrajului de la stimulente includ 2:
- Epuizare mentală și fizică.
- Insomnie.
- Anhedonie (incapacitatea de a simți plăcere).
- Irritabilitate.
- Anxietate și agitație.
- Somn excesiv.
- Fome intensă.
- Râvnă de droguri.
Unul dintre cele mai mari riscuri în cazul sevrajului de stimulente este depresia cu gânduri suicidare, iar severitatea poate varia în funcție de substanță. De exemplu, consumatorii de droguri cum ar fi cocaina, care este metabolizată de organism relativ repede, pot constata că depresia lor se ameliorează în câteva ore, în timp ce consumatorii de metamfetamină pot experimenta o depresie care durează mult mai mult timp 2.
Câteodată, această depresie poate dura dincolo de faza acută de sevraj, caz în care un medic poate prescrie antidepresive pentru a-l ajuta pe consumatorul în recuperare să facă față 9. Medicamentele anti-anxietate și antipsihoticele sunt alte opțiuni de prescriere pentru a ajuta cu orice anxietate sau iluzii experimentate în timpul sevrajului, în cazul în care simptomele sunt suficient de severe pentru a justifica un management medical 9.
În timp ce sevrajul de stimulente poate să nu fie mortal, simptomele psihologice care îl însoțesc pot fi foarte periculoase în unele cazuri. Tratamentul profesional este opțiunea preferată de multe persoane care se recuperează în urma abuzului de stimulente, deoarece echipa de tratament va ști la ce să se aștepte și cum să îl ajute pe consumatorul aflat în recuperare să facă față.
Tratamentul profesional poate include:
- Programe de internare, în cadrul cărora individul aflat în recuperare stă pentru o perioadă extinsă de timp într-o unitate de abstinență, participă la terapie și consiliere în mod regulat și practică strategii de adaptare.
- Programe ambulatorii, care permit individului să locuiască acasă și să își continue viața de zi cu zi, în timp ce participă în mod regulat la sesiuni de terapie și consiliere în cadrul unității.
- Terapie special concepută pentru a ajuta consumatorii de stimulente în curs de recuperare. Un exemplu care s-a dovedit a fi de succes în tratamentul dependenței de stimulente este modelul Matrix, în care terapia este combinată cu educația privind substanțele și dependența, teste regulate de droguri pentru a asigura abstinența și participarea la autoajutorare10.