Obiectiv: Pentru a determina dacă diferite orteze de picior au un efect similar asupra cinematicii piciorului la subiecții cu osteoartrită de gleznă (OA) atunci când merg pe diferite condiții de sol.

Design: Studiu de comparație între subiecți.

Setting: Laborator de cercetare biomecanică.

Participanți: Treisprezece subiecți cu OA unilaterală a gleznei.

Intervenții: Orteza gleznă-picior (AFO) făcută la comandă, orteza rigidă a piciorului posterior (HFO-R) și orteza articulată a piciorului posterior (HFO-A) au fost folosite de subiecți la mersul pe nivel, în condiții de rampă ascendentă și descendentă și în condiții de pantă laterală.

Măsuri principale de rezultat: Amplitudinea de mișcare a piciorului posterior (calcaneu în raport cu tibia) și a piciorului anterior (metatarsian în raport cu calcaneu) a fost măsurată cu ajutorul unui sistem de analiză a mișcării cu 8 camere.

Rezultate: AFO și HFO-R au oferit cea mai bună restricție a mișcării posteriorului piciorului în plan sagital în toate condițiile de teren (P<.001). HFO-R a permis cea mai mare mișcare a antepiciorului în plan sagital atunci când se mergea peste condițiile de nivel (P=.01) și de pantă laterală (P<.02), cea mai mare mișcare a antepiciorului în plan frontal atunci când se cobora rampa (P=.003) și cea mai mare mișcare a antepiciorului în plan transversal atunci când se mergea peste condițiile de nivel (P=.011) și de urcare pe rampă (P=.005). HFO-A a restricționat mișcarea articulației neafectate și nu a restricționat în mod eficient mișcarea piciorului posterior.

Concluzii: HFO-R nu numai că asigură o restricție selectivă a mișcării gleznă-picior posterior, dar permite și o mișcare suficientă a antepiciorului în comparație cu AFO. Considerăm că HFO-R este cea mai bună opțiune dintre toate ortezele testate pentru tratarea pacienților cu dureri de OA la gleznă care apar din cauza mișcării gleznei.