Context: Pacienții cu risc cardiovascular ridicat sunt prevalenți în asistența medicală ambulatorie. Pentru a obține un control adecvat al tensiunii arteriale, acești pacienți necesită doze mai mari de medicamente și/sau terapie combinată. Ne-am propus să evaluăm eficacitatea și siguranța losartanului 100 mg ca monoterapie sau în asociere în doză fixă cu hidroclorotiazidă 25 mg.

Design și metode: Studiu observațional multicentric, prospectiv, deschis, pe o perioadă de 13 săptămâni, la pacienți cu hipertensiune arterială esențială, a căror tensiune arterială nu a fost controlată în mod adecvat în ciuda tratamentului prealabil. Principalii parametri de rezultat au fost reducerea tensiunii arteriale sistolice (SBP) și diastolice (DBP), rata pacienților normalizați la sfârșitul studiului comparativ cu valoarea inițială, precum și numărul și tipul de evenimente adverse (EA).

Rezultate: Dintre cei 7702 pacienți documentați, 53,1% (N = 4088) au fost bărbați, cu o vârstă medie de 63,5 +/- 10,7 ani. Comorbiditățile au fost frecvente (diabet zaharat la 57,4% , boală coronariană la 30,3% , hipertrofie ventriculară stângă la 28,2% , insuficiență cardiacă la 14,0% , și boală arterială periferică la 9,0% ). Pacienții au primit losartan 100 mg în 45,7% (N = 3521), losartan/HCTZ în 53,8% (N = 4143); medicamente antihipertensive suplimentare au fost administrate în 45,5% (N = 3505). Medicii au raportat valori țintă ceva mai mici decât cele stipulate de ghiduri (indiferent de vârstă, sex și boli concomitente, cu excepția diabetului). Tensiunea arterială medie SBP/DBP a scăzut de la o valoare inițială de 158/93 mmHg cu 24/12 mmHg la sfârșitul studiului. Efectul de scădere a TA a fost similar în subgrupuri în funcție de tratament sau comorbiditate, respectiv, cu toate acestea, ratele de atingere a țintelor au fost substanțial mai mari la pacienții non-diabetici. Parametrii metabolici și renali (glucoza la jeun, HbA(1c), creatinina serică și albumina în urină) au arătat tendințe de ameliorare. Tolerabilitatea a fost foarte bună, deoarece doar 0,43% (N = 33) au prezentat un AE (în 0,31% dintre aceștia fiind vorba de AE-uri grave), iar 0,08% (N = 6) au întrerupt tratamentul din motive legate de medicamentul studiat.

Concluzie: La pacienții cu risc ridicat, tratamentul cu losartan 100 mg sau losartan/HCTZ 100/25 mg a fost eficient și bine tolerat, indiferent de comorbiditate. Aceste constatări dintr-un mediu real sunt în concordanță cu cele din studiile controlate randomizate.