În secolele care au urmat, contabilității i s-au alăturat statistica, economia, sondajele și o serie de alte metode numerice. Dar chiar și atunci când aceste metode s-au extins, ele au avut tendința de a fi apanajul unor instituții mici și bine închegate, al unor societăți academice și asociații profesionale care puteau susține standardele. Asociațiile naționale de statistică, de exemplu, au furnizat în curând know-how-ul pentru birourile oficiale de statistică, afiliate și finanțate de guverne.

În secolul XX, a apărut o industrie a faptelor. Companiile de studii de piață au început să efectueze sondaje în anii 1920 și s-au extins la sondaje de opinie în anii 1930. Grupuri de reflecție precum American Enterprise Institute au fost înființate în timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial pentru a aplica statisticile și economia la conceperea de noi politici guvernamentale, de obicei în slujba unei agende politice sau alta. Ideea de “politică bazată pe dovezi”, populară printre politicienii liberali la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, a văzut cum economia a fost puternic sprijinită pentru a justifica programele guvernamentale, într-o presupusă epocă post-ideologică.

Desigur, termenul “fapt” nu este rezervat exclusiv cifrelor. Dar implică un tip de cunoaștere care poate fi parcelată în mod fiabil în public, fără a fi nevoie constantă de verificare sau interpretare.

Există însă un contributor mult mai radical la politica noastră post-adevăr, care ar putea fi în cele din urmă la fel de transformator pentru societatea noastră precum s-a dovedit a fi contabilitatea acum 500 de ani.

Ne aflăm în mijlocul unei tranziții de la o societate a faptelor la o societate a datelor. În acest interval, abundă confuzia în jurul statutului exact al cunoașterii și al numerelor în viața publică, exacerbând sentimentul că adevărul însuși este abandonat.

Locul de unde trebuie să începem pentru a înțelege această tranziție este răspândirea tehnologiilor “inteligente” în viața de zi cu zi, uneori numită “internetul lucrurilor”. Datorită prezenței smartphone-urilor și a cardurilor inteligente în buzunarele noastre, a adoptării dramatice a rețelelor de socializare, a creșterii comerțului electronic ca mijloc de achiziționare de bunuri și servicii și a răspândirii dispozitivelor senzoriale în spațiile publice, lăsăm în urma noastră o cantitate imensă de date în timp ce ne desfășurăm activitățile zilnice.

Ca și statisticile sau alte fapte tradiționale, aceste date sunt de natură cantitativă. Ceea ce este nou este atât volumul fără precedent al acestora (ceea ce înseamnă “big” în big data), cât și faptul că sunt colectate în mod constant în mod implicit, mai degrabă decât prin proiectarea deliberată a experților. Numerele sunt generate mult mai repede decât avem vreo utilizare specifică. Dar, cu toate acestea, ele pot fi totuși exploatate pentru a ne face o idee despre modul în care se comportă oamenii și despre ceea ce gândesc.