Este și-a dat numele culturii Este, o cultură protoistorică existentă de la sfârșitul epocii bronzului italian (secolele X/XIX î.Hr., faza protovenetică) până în perioada romană (secolul I î.Hr.) și care a fost localizată pe actualul teritoriu al Veneto.
Giovanni Battista Tiepolo, Sfânta Tecla eliberând orașul Este de ciumă, 1758-59, în biserica Santa Tecla
În timpul Epocii Fierului, Este a fost un centru important al veneticilor care au lăsat o serie de inscripții pe obiecte funerare și votive.
În timpul sfârșitului secolului al III-lea î.Hr. Este a căzut în mod pașnic sub stăpânirea Romei și a devenit o colonie romană sub numele de Ateste. Când o mare parte din nordul Italiei a primit cetățenia romană în anul 49 î.Hr. cetățenii din Este au fost înscriși în tribul roman Romilia. În urma bătăliei de la Actium, împăratul Augustus a așezat soldați din Legio V Alaudae și Legio XI Claudia pe teritoriul Este, cuprinzând Galzignano Terme, Teolo, Lonigo, Noventa Vicentina, Trecenta, Pernumia, Monselice și Cinto Euganeo.
În Antichitatea târzie, Este a fost devastată și redusă la un sat rural din cauza invaziilor barbare, în special cea a lui Attila. S-a ridicat din nou abia după secolul al X-lea, când Azzo al II-lea d’Este a construit un castel acolo și și-a dat numele său și al familiei sale, înființând Casa de Este. Casa de Este va deține orașul până în 1240, când și-a mutat capitala la Ferrara. Între timp, Este a fost cucerit de două ori de Ezzelino da Romano III, în 1238 și 1249. A fost disputat în secolul al XIV-lea de către Scaligeri, Carraresi și Visconti, până când s-a predat spontan Veneției în 1405.
În timpul Republicii de la Veneția, Este a trecut printr-o perioadă de creștere economică, întreruptă doar de ciuma din 1630.
După căderea Republicii în 1797 și războaiele napoleoniene, orașul, împreună cu întreaga regiune Veneto, a devenit parte a Imperiului Austriac, până când a fost anexat de Regatul Italiei, ca urmare a celui de-al treilea război de independență din 1866.
.