Pachetul de stimulente fiscale propus de administrație include cinci elemente: O subvenție fiscală permanentă (prin expensarea parțială) a investițiilor în afaceri; eliminarea permanentă a impozitului minim alternativ pe profit; modificări permanente ale normelor care se aplică reportării pierderilor nete de exploatare; accelerarea unora dintre reducerile impozitului pe venitul persoanelor fizice programate pentru 2004 și, probabil, pentru 2006; și o reducere temporară a impozitului pe gospodărie destinată lucrătorilor cu venituri mici și medii

Constatăm că propunerile administrației (cu excepția reducerii temporare a impozitului pe gospodărie) nu sunt, în general, în concordanță cu principiile unui pachet de stimulare solid. Cel mai important, propunerile administrației pentru întreprinderi ar fi permanente – chiar dacă stimulentele temporare pentru investiții ar avea efecte mai mari asupra investițiilor pe termen scurt și costuri bugetare mai mici. În plus, accelerarea propusă a reducerilor impozitului pe venitul persoanelor fizice nu ar fi bine direcționată pentru a genera stimulente, din cauza modelelor sale în timp și în funcție de gospodării. Mai mult, este posibil ca propunerile administrației să nu mențină disciplina fiscală pe termen lung.

Proiectul administrației ar putea fi îmbunătățit în mod dramatic dacă toate reducerile permanente pentru întreprinderi ar deveni temporare și dacă s-ar renunța la opțiunea de accelerare a reducerii de impozite adoptate anterior.

Peter R. Orszag

Vicepreședinte al băncii de investiții, director general și co-șef global al departamentului de sănătate – Lazard

William G. Gale

Catedra Arjay and Frances Fearing Miller Chair in Federal Economic Policy

Codirector – Urban-Brookings Tax Policy Center

Expedierea parțială permanentă a investițiilor în afaceri

Adoptarea unei subvenții fiscale permanente pentru investițiile în afaceri are două dezavantaje în raport cu un stimulent temporar. Stimulentul temporar are costuri mai mici, limitând astfel orice presiune ascendentă asupra ratelor dobânzilor cauzată de costurile pe termen lung ale modificărilor permanente. Și chiar și în afară de costurile bugetare mai mici, stimulentele temporare pentru investiții sunt în general considerate mai eficiente pentru stimularea pe termen scurt decât cele permanente. Stimulentele temporare determină firmele să înlocuiască investițiile în perioada în care se bucură de un avantaj fiscal mai mare. Acest punct de vedere nu este controversat: a fost susținut, de exemplu, de Glenn Hubbard, președintele Consiliului de consilieri economici al președintelui. Într-un document pe care l-a scris împreună cu Kevin Hassett, Hubbard a susținut că: “Stimulentele temporare pentru investiții pot avea un impact chiar mai mare pe termen scurt asupra investițiilor decât stimulentele permanente pentru investiții….”

Nu este clar de ce administrația propune un stimulent permanent pentru investiții când un stimulent temporar ar fi mai eficient în stimularea economiei pe termen scurt și mai puțin costisitor pe termen lung.

Eliminarea permanentă a impozitului minim alternativ pe profit

În mod diferit de stimulentele pentru investiții, care oferă reduceri de impozit doar firmelor care realizează noi investiții, eliminarea impozitului minim alternativ pe profit ar oferi reduceri de impozit firmelor indiferent dacă acestea investesc sau nu. Astfel, acesta este foarte slab orientat ca măsură de stimulare.

Impozitul minim alternativ pe profit (AMT) se aplică atunci când societățile nu datorează impozit pe profit din cauza unor deduceri substanțiale sau a altor preferințe fiscale, în raport cu veniturile lor. Eliminarea AMT pentru corporații ar reduce efectiv rata de impozitare a veniturilor corporative. Însă marea majoritate a acestor venituri reprezintă o returnare a investițiilor anterioare, nu investiții noi. De exemplu, conform datelor Biroului de Analiză Economică, valoarea structurilor nerezidențiale, a echipamentelor și a software-ului se ridica la peste 10.000 de miliarde de dolari la sfârșitul anului 1999.

Dar investițiile anuale în aceste domenii se ridică la aproximativ 1.300 de miliarde de dolari. Dacă randamentul capitalului existent este egal cu randamentul investițiilor noi și dacă capitalul existent are la fel de multe șanse de a fi supus impozitului minim alternativ pe profit ca și capitalul nou, aproximativ 90 la sută din beneficiile aduse de eliminarea impozitului minim alternativ pe profit ar reveni mai degrabă investițiilor vechi decât celor noi. Cu alte cuvinte, eliminarea impozitului minim alternativ pe profit este o abordare extrem de brutală și ineficientă pentru a încuraja noi investiții pe termen scurt. De asemenea, după unele estimări, ar costa aproximativ 20 de miliarde de dolari în următorul deceniu.

Modificări ale normelor care se aplică reportării pierderilor

În conformitate cu legislația actuală, corporațiile pot compensa pierderile curente cu impozitul pe venit anterior timp de până la doi ani. Propunerea administrației Bush ar permite reportarea acestor pierderi pentru o perioadă de până la cinci ani. La fel ca și reducerile AMT pentru corporații, această propunere ar recompensa capitalul vechi, nu investițiile noi și, prin urmare, ar putea face puțin pentru a stimula noi investiții. De exemplu, propunerea ar oferi subvenții fiscale firmelor care au avut profituri mari cu trei sau patru ani în urmă, care au încetat să mai investească și care în prezent înregistrează pierderi. Astfel de întreprinderi pot sau nu să utilizeze fondurile suplimentare pentru a face noi investiții; subvenția fiscală este acordată indiferent de modul în care întreprinderile decid să utilizeze fondurile. În mod cert, această propunere (spre deosebire de abrogarea AMT pentru întreprinderi) ar oferi fonduri firmelor care pierd bani și le-ar ajuta să facă față încetinirii economice. Dar nu există niciun motiv pentru a face o astfel de schimbare permanentă. Chiar dacă scopul este de a oferi mai mult numerar firmelor cu pierderi curente, obiectivul ar putea fi atins cu costuri bugetare pe termen lung mult mai mici – și, prin urmare, cu un impact negativ mai mic asupra ratelor dobânzilor – făcând ca orice modificare a regulilor de reportare să fie temporară.

Accelerarea reducerilor de impozit pentru gospodăriile cu venituri mai mari

O altă componentă a propunerilor administrației ar accelera până la 1 ianuarie 2002 reducerile de impozit pe venit – sau o parte din acestea – programate în prezent pentru 1 ianuarie 2004 și 1 ianuarie 2006. Această propunere încalcă principiul conform căruia orice reducere a impozitelor pe gospodărie ar trebui să maximizeze efectul asupra cererii pe termen scurt și poate submina disciplina fiscală pe termen lung. În primul rând, propunerea nu maximizează efectul asupra cererii în 2002. Costul pe zece ani al accelerării reducerilor programate până în 2006 s-ar ridica la mai mult de 120 de miliarde de dolari, dar numai un mic procent din costuri s-ar acumula în 2002. În plus, reducerile accelerate ale ratelor s-ar aplica numai gospodăriilor cu venituri ridicate – cele care se află în primele 25% din distribuția veniturilor. Înclinația marginală de a consuma venituri în rândul grupului cu venituri ridicate care ar beneficia de accelerare este inferioară celei a grupurilor cu venituri mai mici și medii. Deoarece cea mai mare parte a costurilor ar avea loc după 2002 și deoarece sumele care ar ajunge la persoanele fizice în 2002 ar fi concentrate în rândul celor cu înclinații de consum relativ scăzute, accelerarea reducerilor de impozite ar avea un randament scăzut.

În al doilea rând, obiectivul final al propunerii poate avea ca efect subminarea disciplinei fiscale pe termen lung. Accelerarea reducerilor de rate ar avea efectul politic de a contribui la blocarea unor reduceri suplimentare ale ratelor de impozitare pentru contribuabilii cu cele mai mari venituri. Cu toate acestea, în viitorul apropiat, americanii vor trebui să reconsidere astfel de reduceri suplimentare ale ratelor de impozitare pentru contribuabilii cu venituri ridicate, pe măsură ce perspectivele economice și bugetare după atacul terorist și încetinirea actuală devin mai clare. Va trebui să se ia în considerare cu atenție ajustările politice necesare pentru a menține o poziție fiscală solidă pe termen lung (în special în lumina costurilor continue ale luptei antiteroriste). Măsurile care ar fi percepute ca reducând flexibilitatea factorilor de decizie politică de a restabili disciplina fiscală ar putea fi, de fapt, contraproductive pe termen scurt, determinând ca ratele dobânzilor pe termen lung să rămână substanțial mai ridicate decât ar fi trebuit.

Reducerea temporară a impozitului pe gospodărie destinată lucrătorilor cu venituri mici și medii

Ultima componentă a pachetului de stimulente fiscale al administrației este singura care reprezintă un element de stimulare solid pe termen scurt. Se pare că administrația este dispusă să aprobe o altă rundă de reduceri temporare pentru gospodării, vizând gospodăriile cu venituri mici și medii. Cercetările economice sugerează că aceste gospodării au tendința de a cheltui o proporție mai mare din orice venit nou decât o fac gospodăriile cu venituri ridicate – și cu cât este mai mult cheltuită reducerea, cu atât este mai eficientă ca stimulent. Având în vedere că este temporară și își maximizează efectul asupra cererii, această propunere reprezintă componenta cea mai de bun augur a pachetului de măsuri al administrației.

Concluzie

Cu excepția reducerii impozitului pentru gospodării care vizează lucrătorii cu venituri mici și medii, pachetul de stimulare fiscală propus de administrație este eronat. Acesta include modificări permanente care sunt mai puțin eficiente în stimularea economiei pe termen scurt decât modificările temporare, dar și mai costisitoare. Iar accelerarea reducerilor de impozite recent adoptate pentru contribuabilii cu venituri mai mari este prost direcționată și potențial contraproductivă. Un pachet de stimulare mai eficient ar combina reducerea pentru gospodării destinată lucrătorilor cu venituri mici și medii cu un stimulent temporar pentru investițiile în afaceri.

.