Clasificarea internațională a bolilor (ICD) – 10

Capitolul V

Tulburări mentale și comportamentale (F00-F99)

Tulburări nevrotice, legate de stres și somatoforme (F40-F48)

F43.1 Tulburarea de stres posttraumatic

Apare ca un răspuns întârziat sau prelungit la un eveniment sau o situație stresantă (de scurtă sau lungă durată) de o natură excepțional de amenințătoare sau catastrofală, care este susceptibilă să provoace o suferință omniprezentă la aproape oricine. Factorii predispozanți, cum ar fi trăsăturile de personalitate (de exemplu, compulsivitatea, astenia) sau istoricul anterior de boală nevrotică, pot coborî pragul de dezvoltare a sindromului sau îi pot agrava evoluția, dar nu sunt nici necesari, nici suficienți pentru a explica apariția acestuia. Caracteristicile tipice includ episoade de retrăire repetată a traumei în amintiri intruzive (“flashback-uri”), vise sau coșmaruri, care apar pe fondul persistenței unui sentiment de “amorțeală” și amorțire emoțională, detașare de alte persoane, lipsă de reacție la mediul înconjurător, anhedonie și evitarea activităților și situațiilor care amintesc de traumă. Există, de obicei, o stare de hiperexcitație autonomă cu hipervigilență, o reacție de sperietură sporită și insomnie. Anxietatea și depresia sunt frecvent asociate cu simptomele și semnele de mai sus, iar ideile suicidare nu sunt rare. Debutul urmează traumei, cu o perioadă de latență care poate varia de la câteva săptămâni la câteva luni. Evoluția este fluctuantă, dar recuperarea poate fi așteptată în majoritatea cazurilor. Într-o mică proporție de cazuri, afecțiunea poate urma o evoluție cronică pe parcursul mai multor ani, cu o eventuală tranziție către o modificare durabilă a personalității (F62.0).

F43.1 Tulburare de stres posttraumatic

Criterii de diagnostic

A. Expunerea la un eveniment sau la o situație stresantă (de scurtă sau de lungă durată) de natură excepțional de amenințătoare sau catastrofală, care este susceptibilă să provoace un disconfort omniprezent la aproape oricine.

B. Amintirea sau “retrăirea” persistentă a factorului stresant prin flash-back-uri intruzive, amintiri vii, vise recurente sau prin experimentarea unei suferințe atunci când este expus la circumstanțe asemănătoare sau asociate cu factorul stresant.

C. Evitarea reală sau preferată a circumstanțelor care seamănă sau sunt asociate cu stresorul (care nu este prezentă înainte de expunerea la stresor).

D. Fie (1), fie (2):

(1) Incapacitatea de a rememora, fie parțial, fie complet, unele aspecte importante ale perioadei de expunere la stresor

(2) Simptome persistente de sensibilitate și excitație psihologică crescută (care nu erau prezente înainte de expunerea la stresor), manifestate prin oricare două dintre următoarele:

a) dificultatea de a adormi sau de a rămâne adormit;

b) iritabilitate sau izbucniri de furie;

c) dificultăți de concentrare;

d) hipervigilență;

e) răspuns exagerat la tresărire

.