Cu 70 de milioane de persoane strămutate forțat în întreaga lume, mulți oameni văd refugiații ca pe niște statistici. Dar nu și Isabel Allende.

Autoarea bestseller-ului, care a fost ea însăși forțată să fugă din Chile, țara sa natală, îi vede pe refugiați ca pe niște oameni care merită înțelegerea noastră.

“Când ești refugiat, îți pierzi națiunea, tribul și trebuie să-ți faci o nouă comunitate. Fără ca alte ființe umane să te ajute, este imposibil să reușești”, a declarat ea într-un interviu recent.

Cel mai recent roman al ei, O lungă petală de mare, folosește un episod istoric care a urmat Războiului Civil Spaniol din 1936-39 pentru a dramatiza punctul ei de vedere.

“Când ești refugiat, îți pierzi națiunea, tribul, și trebuie să-ți faci o nouă comunitate.”

Acesta urmărește călătoria personajului fictiv Viktor Dalmau, unul dintre cei jumătate de milion de refugiați care au fugit din război în Franța, unde mulți au fost ținuți în tabere de internare sinistre. Mulți au murit.

Poetul chilian Pablo Neruda a reacționat la tragedia umană prin comandarea unui vechi vas de marfă numit Winnipeg pentru a transporta 2.000 dintre refugiați în Chile.

Allende s-a aflat recent la Londra pentru a-și promova cartea și a fost intervievată de Rosianna Halse Rojas, o susținătoare a UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați. Rojas este o cunoscută vloggeriță și co-fondatoare a Life’s Library Book Club.

Autoarea @IsabelAllende se întâlnește cu vloggerița @RosiannaRojas pentru a vorbi despre dragoste, război și de ce este mai important ca niciodată să îi sprijinim pe cei care sunt forțați să fugă de acasă. 🏠💔#WorldBookDay pic.twitter.com/6n95od2oCn

– UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați (@Refugees) 5 martie 2020

În conversație, Allende a explicat logica din spatele alegerii poveștii sale și a susținut că rolul unui romancier este de a crea empatie.

“Întreaga temă a acestei cărți este că ar trebui să trăiești cu o inimă deschisă… În momentul în care spui o poveste, cineva devine o persoană și vă puteți conecta”, a spus ea.

“Inimile refugiaților spanioli erau rănite de pierdere și separare, dar ochii lor erau ațintiți cu fermitate asupra viitorului”, a spus ea.

Prospecția lui Allende este ascuțită de experiența personală ca refugiat.

După ce ruda ei, președintele Salvador Allende, a murit într-o lovitură de stat militară în 1973, ea și-a riscat viața aranjând o ieșire sigură din Chile pentru victimele opresiunii. Și-a abandonat patria doar când a primit amenințări cu moartea.

După ce a ajuns în Venezuela, a crezut că va rămâne doar câteva luni. Dar nu era sigur să se întoarcă în Chile, iar familia ei i s-a alăturat în cele din urmă în țara sud-americană, unde a petrecut 13 ani.

“Oamenii care sunt disperați au nevoie să găsească un loc în care să se simtă în siguranță.”

La început, noua țară a șocat-o. Pentru început, i s-a părut ciudat să se afle într-un loc în care putea trăi fără teamă.

“A fost greu. Dar apoi am intrat în legătură cu familiile venezuelene și au fost atât de amabile și atât de primitoare”, a spus ea.

A fost în timpul exilului în Venezuela când a scris romanul ei revoluționar, Casa spiritelor. De atunci a scris mai mult de 20 de lucrări de ficțiune și memorii care, împreună, s-au vândut în peste 56 de milioane de exemplare în peste 30 de limbi.

Nu există nicio îndoială că acele experiențe de frică, fugă și primire i-au stimulat creativitatea și au ajutat-o să devină una dintre cele mai importante și respectate scriitoare din America Latină.

De asemenea, face ca romanul să fie profund relevant astăzi.

“Tema refugiaților este în aer și oamenii cred că această criză poate fi rezolvată prin construirea de ziduri, dar asta nu funcționează. Oamenii care sunt disperați trebuie să găsească un loc în care să se simtă în siguranță. …. Trebuie să lucrăm împreună pentru a găsi soluții globale”, a spus ea.

.