David și iacobinii
Până în 1793, violența Revoluției a crescut dramatic până când decapitările din Place de la Concorde din Paris au devenit o constantă, ceea ce l-a determinat pe un anume Dr. Joseph Guillotine să inventeze o mașină care să îmbunătățească eficiența toporului și a blocului și, prin urmare, să facă execuțiile mai umane. David se afla în mijlocul acțiunii. La începutul Revoluției se alăturase iacobinilor, un club politic care, în timp, avea să devină cea mai furibundă dintre diferitele facțiuni rebele. Conduși de nefericitul Georges Danton și de infamul Maximilien Robespierre, iacobinii (inclusiv David) vor vota în cele din urmă pentru execuția lui Ludovic al XVI-lea și a reginei sale, Maria Antoaneta, care au fost prinși în timp ce încercau să fugă peste granița cu Imperiul Austriac.
Marat și Hristos
Jacques-Louis David, Moartea lui Marat, 1793, ulei pe pânză, 165 x 128 cm (Muzeul Regal de Arte Frumoase, Bruxelles)
Detalii, Jacques-Louis David, Moartea lui Marat, 1793, ulei pe pânză, 165 x 128 cm (Muzeul Regal de Arte Frumoase, Bruxelles)
La apogeul domniei terorii în 1793, David a pictat un memorial pentru marele său prieten, editorul asasinat, Jean Marat. Ca și în Moartea lui Socrate, David înlocuiește iconografia (formele simbolice) artei creștine cu teme mai contemporane. În Moartea lui Marat, 1793, o imagine idealizată a prietenului ucis al lui David, Marat, este înfățișată ținând în mână scrisoarea de prezentare a ucigașei sale (Charlotte Corday). Cuțitul însângerat zace pe podea, după ce a deschis o tăietură fatală care funcționează, ca și compoziția însăși a tabloului, ca o referință la înmormântarea lui Hristos și un fel de stigmate secularizate (referire la rănile pe care se spune că Hristos le-ar fi primit în mâini, picioare și lateral în timp ce era pe cruce). Încearcă David să găsească acum martiri revoluționari care să-i înlocuiască pe sfinții catolicismului (care fuseseră scoși în afara legii)?
David și Napoleon
Până în 1794, Domnia Terorii își urmase cursul. Iacobinii începuseră să execute nu numai aristocrații capturați, ci și pe colegii revoluționari. În cele din urmă, Robespierre însuși avea să moară, iar restul iacobinilor au fost, de asemenea, executați sau întemnițați. David a scăpat de moarte renunțând la activitățile sale și a fost închis într-o celulă din fostul palat, Louvre, până la eventuala sa eliberare de către noul și strălucitul conducător al Franței, Napoleon Bonaparte. Acest corsican micuț fusese cel mai tânăr general din armata franceză și, în timpul Revoluției, a devenit un erou național prin desfășurarea unui șir aparent nesfârșit de campanii militare victorioase împotriva austriecilor în Belgia și Italia. În cele din urmă, Napoleon avea să controleze cea mai mare parte a Europei, să se încoroneze împărat și să îl elibereze pe David, recunoscând că talentul artistului putea servi scopurilor conducătorului.
.