Utilizarea levofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la utilizarea produselor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor pacienți cu levofloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament și după o evaluare atentă a raportului beneficiu/risc (vezi și pct. 4.3).

S. aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să posede corezistență la fluorochinolone, inclusiv la levofloxacină. Prin urmare, levofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecțiilor cu MRSA cunoscute sau suspectate, cu excepția cazului în care rezultatele de laborator au confirmat sensibilitatea organismului la levofloxacină (iar agenții antibacterieni recomandați în mod obișnuit pentru tratamentul infecțiilor cu MRSA sunt considerați necorespunzători).

Rezistența la fluorochinolone a E. coli – cel mai frecvent agent patogen implicat în infecțiile tractului urinar – variază pe teritoriul Uniunii Europene. Medicii prescriptori sunt sfătuiți să țină cont de prevalența locală a rezistenței E. coli la fluorochinolone.

Antrax prin inhalare: utilizarea la om se bazează pe date de sensibilitate in vitro la Bacillus anthracis și pe date experimentale la animale, împreună cu date limitate la om. Medicii curanți trebuie să consulte documentele de consens naționale și/sau internaționale privind tratamentul antraxului.

Anevrism și disecție aortică și regurgitare/incompetență valvulară cardiacă

Studiile epidemiologice raportează un risc crescut de anevrism și disecție aortică, în special la pacienții vârstnici, și de regurgitare valvulară aortică și mitrală după administrarea de fluorochinolone. Au fost raportate cazuri de anevrism aortic și disecție aortică, uneori complicate cu ruptură (inclusiv fatale), și de regurgitare/incompetență a oricăreia dintre valvele cardiace la pacienții cărora li se administrează fluorochinolone (vezi pct. 4.8).

De aceea, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc și după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente familiale pozitive de anevrism sau valvulopatie cardiacă congenitală, sau la pacienții diagnosticați cu anevrism aortic preexistent și/sau disecție sau boală valvulară cardiacă, sau în prezența altor factori de risc sau afecțiuni care predispun

– atât la anevrism aortic și disecție, cât și la regurgitare/incompetență valvulară cardiacă (de ex.de ex. tulburări ale țesutului conjunctiv, cum ar fi sindromul Marfan sau sindromul Ehlers-Danlos, sindromul Turner, boala Behcet, hipertensiune arterială, poliartrită reumatoidă) sau în plus

– pentru anevrism și disecție aortică (de ex. afecțiuni vasculare cum ar fi arterita Takayasu sau arterita cu celule gigantice, sau ateroscleroza cunoscută, sau sindromul Sjögren) sau în plus

– pentru regurgitare/incompetență a valvei cardiace (de exemplu, endocardită infecțioasă).

Riscul de anevrism aortic și de disecție, precum și de ruptură a acestora poate fi, de asemenea, crescut la pacienții tratați concomitent cu corticosteroizi sistemici.

În caz de durere bruscă abdominală, toracică sau de spate, pacienții trebuie sfătuiți să consulte imediat un medic în cadrul unui serviciu de urgență.

Pacienții trebuie sfătuiți să consulte imediat un medic în caz de dispnee acută, de apariție nouă a palpitațiilor cardiace sau de apariție a unui edem al abdomenului sau al extremităților inferioare.

Timp de perfuzie

Timp de perfuzie recomandat de cel puțin 30 de minute pentru 250 mg sau 60 de minute pentru 500 mg Levofloxacină Ibigen soluție pentru perfuzie trebuie respectat. Se știe, pentru ofloxacină, că în timpul perfuziei pot apărea tahicardie și o scădere temporară a tensiunii arteriale. În cazuri rare, ca urmare a unei scăderi profunde a tensiunii arteriale, poate apărea colapsul circulator. În cazul în care în timpul perfuziei de levofloxacină, (izomerul l al ofloxacinei) apare o scădere vizibilă a tensiunii arteriale, perfuzia trebuie oprită imediat.

Tendinită și ruptură de tendon

Tendinita și ruptura de tendon (în special, dar fără a se limita la tendonul lui Ahile), uneori bilaterală, pot apărea încă din primele 48 de ore de la începerea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone și au fost raportate ca apărând chiar și până la câteva luni după întreruperea tratamentului. Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții în vârstă, la pacienții cu insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organe solide, la pacienții care primesc doze zilnice de 1000 mg de levofloxacină și la cei tratați concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare, trebuie evitată utilizarea concomitentă de corticosteroizi.

La primul semn de tendinită (de exemplu, tumefacție dureroasă, inflamație) trebuie întrerupt tratamentul cu levofloxacină și trebuie luat în considerare un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectat(e) trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu, imobilizare). Corticosteroizii nu trebuie utilizați dacă apar semne de tendinopatie (vezi pct. 4.3 și 4.8).

Boala asociată cu Clostridium difficile

Diarreea, în special dacă este severă, persistentă și/sau cu sânge, în timpul sau după tratamentul cu levofloxacină, (inclusiv la câteva săptămâni după tratament) poate fi simptomatică pentru boala asociată cu Clostridium difficile (CDAD). CDAD poate varia ca severitate de la ușoară până la cea care pune în pericol viața, a cărei formă cea mai severă este colita pseudomembranoasă (vezi pct. 4.8). Prin urmare, este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienții care prezintă diaree gravă în timpul sau după tratamentul cu levofloxacină Dacă se suspectează sau se confirmă CDAD, levofloxacina trebuie întreruptă imediat și trebuie inițiat fără întârziere un tratament adecvat. Medicamentele antiperistaltice sunt contraindicate în această situație clinică.

Pacienții predispuși la convulsii

Quinolonele pot scădea pragul convulsivant și pot declanșa convulsii. Levofloxacina este contraindicată la pacienții cu antecedente de epilepsie (vezi pct. 4.3) și, ca și în cazul altor chinolone, trebuie utilizată cu extremă precauție la pacienții predispuși la convulsii sau la tratamentul concomitent cu substanțe active care scad pragul convulsivant cerebral, cum ar fi teofilina (vezi pct. 4.5). În cazul apariției crizelor convulsive (vezi pct. 4.8), tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt.

Pacienți cu deficit de gluco-6-fosfat dehidrogenază

Pacienții cu defecte latente sau reale în activitatea gluco-6-fosfat dehidrogenazei pot fi predispuși la reacții hemolitice, atunci când sunt tratați cu agenți antibacterieni chinolonici Prin urmare, dacă levofloxacina trebuie utilizată la acești pacienți, trebuie monitorizată apariția potențială a hemolizei.

Pacienți cu insuficiență renală

Din moment ce levofloxacina este excretată în principal prin rinichi, doza de Levofloxacin Ibigen trebuie ajustată la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 4.2).

Reacții de hipersensibilitate

Levofloxacina poate provoca reacții de hipersensibilitate grave, potențial fatale (de exemplu, angioedem până la șoc anafilactic), ocazional după administrarea dozei inițiale (vezi pct. 4.8). Pacienții trebuie să întrerupă imediat tratamentul și să contacteze medicul lor sau un medic de urgență, care va iniția măsurile de urgență adecvate.

Reacții adverse cutanate severe

Reacții adverse cutanate severe (SCAR), inclusiv necroliză epidermică toxică (TEN: cunoscută și sub numele de sindromul Lyell), sindrom Stevens Johnson (SJS) și reacție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), care pot pune în pericol viața sau pot fi fatale, au fost raportate cu levofloxacina (vezi pct. 4.8). La momentul prescrierii, pacienții trebuie să fie informați cu privire la semnele și simptomele reacțiilor cutanate severe și trebuie monitorizați îndeaproape. Dacă apar semne și simptome sugestive pentru aceste reacții, levofloxacina trebuie întreruptă imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ. Dacă pacientul a dezvoltat o reacție gravă, cum ar fi SJS, TEN sau DRESS, în urma utilizării levofloxacinei, tratamentul cu levofloxacină nu trebuie să fie reluat la acest pacient în niciun moment.

Disglicemie

Ca și în cazul tuturor chinolonelor, au fost raportate tulburări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie cât și hiperglicemie (vezi pct. 4.8), de obicei la pacienții diabetici care primesc tratament concomitent cu un agent hipoglicemiant oral (de exemplu, glibenclamidă) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La pacienții diabetici, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei.

Prevenirea fotosensibilizării

Au fost raportate cazuri de fotosensibilizare cu levofloxacina (vezi pct. 4.8). Se recomandă ca pacienții să nu se expună în mod inutil la lumina puternică a soarelui sau la raze UV artificiale (de exemplu, lampă cu raze solare, solar), în timpul tratamentului și timp de 48 de ore după întreruperea tratamentului, pentru a preveni fotosensibilizarea.

Pacienți tratați cu antagoniști ai vitaminei K

Datorită posibilei creșteri a testelor de coagulare (PT/INR) și/sau a sângerărilor la pacienții tratați cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu, warfarină), testele de coagulare trebuie monitorizate atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent (vezi pct. 4.5).

Reacții psihotice

Au fost raportate reacții psihotice la pacienții care au primit chinolone, inclusiv levofloxacină. În cazuri foarte rare, acestea au evoluat spre gânduri suicidare și comportamente de autopunerea în pericol – uneori după o singură doză de levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul în care pacientul dezvoltă aceste reacții, levofloxacina trebuie întreruptă și trebuie instituite măsuri adecvate. Se recomandă prudență în cazul în care levofloxacina urmează să fie utilizată la pacienții psihotici sau la pacienții cu antecedente de boli psihiatrice.

Lungirea intervalului QT

Se recomandă prudență la utilizarea fluorochinolonelor, inclusiv a levofloxacinei, la pacienții cu factori de risc cunoscuți pentru prelungirea intervalului QT cum ar fi, de exemplu:

– sindromul congenital de QT lung

– utilizarea concomitentă a medicamentelor despre care se știe că prelungesc intervalul QT (de exemplu, antiaritmice de clasa IA și III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)

– dezechilibru electrolitic necorectat (de ex.ex. hipokaliemie, hipomagneziemie)

– boli cardiace (ex. insuficiență cardiacă, infarct miocardic, bradicardie)

Pacienții vârstnici și femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc QTc. Prin urmare, trebuie să se manifeste prudență la utilizarea fluorochinolonelor, inclusiv a levofloxacinei, la aceste populații.

(vezi pct. 4.2 Vârstnici, 4.5, 4.8, 4.9).

Nevropatie periferică

Cazuri de polineuropatie senzorială sau senzorio-motorie care determină parestezii, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune au fost raportate la pacienții care primesc chinolone și fluorochinolone. Pacienții aflați sub tratament cu levofloxacină trebuie sfătuiți să își informeze medicul înainte de a continua tratamentul dacă apar simptome de neuropatie, cum ar fi durere, arsură, furnicături, amorțeală sau slăbiciune, pentru a preveni apariția unei afecțiuni potențial ireversibile. (vezi pct. 4.8).

Tulburări hepatobiliare

Cazuri de necroză hepatică până la insuficiență hepatică fatală au fost raportate cu levofloxacina, în principal la pacienții cu boli subiacente severe, de exemplu sepsis (vezi pct. 4.8). Pacienții trebuie sfătuiți să întrerupă tratamentul și să își contacteze medicul dacă apar semne și simptome de boală hepatică, cum ar fi anorexie, icter, urină închisă la culoare, prurit sau abdomen sensibil.

Exacerbarea miasteniei gravis

Fluorochinolonele, inclusiv levofloxacina, au activitate de blocaj neuromuscular și pot exacerba slăbiciunea musculară la pacienții cu miastenia gravis. Reacții adverse grave postcomercializare, inclusiv decese și necesitatea unui suport respirator, au fost asociate cu utilizarea fluorochinolonelor la pacienții cu miastenia gravis. Levofloxacina nu este recomandată la pacienții cu antecedente cunoscute de miastenia gravis.

Tulburări de vedere

În cazul în care vederea devine afectată sau se manifestă orice efect asupra ochilor, trebuie consultat imediat un oftalmolog (vezi pct. 4.7 și 4.8).

Suprainfecție

Utilizarea levofloxacinei, în special dacă este prelungită, poate duce la o creștere excesivă a organismelor nesusceptibile. Dacă apare o suprainfecție în timpul tratamentului, trebuie luate măsuri adecvate.

Interferențe cu testele de laborator

La pacienții tratați cu levofloxacină, determinarea opiaceelor în urină poate da rezultate fals-pozitive. Poate fi necesară confirmarea depistărilor pozitive de opiacee prin metode mai specifice.

Levofloxacina poate inhiba creșterea Mycobacterium tuberculosis și, prin urmare, poate da rezultate fals-negative în diagnosticul bacteriologic al tuberculozei.

Reacții adverse grave prelungite, invalidante și potențial ireversibile

Cazuri foarte rare de reacții adverse grave prelungite (care continuă luni sau ani), invalidante și potențial ireversibile, care afectează diferite sisteme ale organismului, uneori multiple (musculo-scheletal, nervos, psihiatric și senzorial), au fost raportate la pacienții cărora li se administrează chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de factorii de risc preexistenți. Levofloxacina trebuie întreruptă imediat la primele semne sau simptome ale oricărei reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să contacteze medicul prescriptor pentru sfaturi.

Informații importante privind excipienții

Acest medicament conține 177 mg de sodiu la 50 ml și 354 mg la 100 ml, echivalentul a 8,85% și respectiv 17,7% din doza zilnică maximă de 2 g de sodiu recomandată de OMS pentru un adult.