Obiective: Limfoamele extranodale care afectează capul și gâtul apar rareori în interiorul oaselor maxilare. Deși examinarea clinică și radiografia convențională pot fi inițial suficiente pentru astfel de leziuni care apar în interiorul mandibulei, cele care apar în interiorul alveolei maxilare necesită, în general, imagistică în secțiune transversală din cauza anatomiei complexe a acestei regiuni. Acest studiu a fost realizat pentru a determina prevalența, caracteristicile demografice și prezentările clinice ale acestor leziuni, precum și modalitățile imagistice utilizate pentru diagnosticarea lor.

Designul studiului: S-a efectuat o analiză sistematică (SR) asupra seriilor de cazuri și o altă SR asupra rapoartelor de caz pentru a investiga caracteristicile demografice, clinice și radiologice ale limfoamelor extranodale care apar în interiorul alveolei maxilare.

Rezultate: Cele mai multe serii de cazuri au provenit din doar patru națiuni, în timp ce rapoartele de caz au provenit dintr-o gamă mai largă de etnii. Rapoartele de caz mai detaliate au raportat în mod semnificativ cel puțin o modalitate de imagistică. Majoritatea pacienților au fost conștienți de leziunile lor cu aproape 2 luni înainte de prezentare. Cel mai frecvent simptom a fost umflarea. Majoritatea rapoartelor de caz au inclus un diagnostic provizoriu, cel mai frecvent fiind infecția dentară urmată de carcinomul cu celule scuamoase.

Discuție: Limfoamele extranodale care apar în interiorul alveolei maxilare au fost suficient de frecvente în patru comunități pentru a fi raportate în două sau mai multe serii de cazuri, iar raportul ocazional al unui singur caz a indicat faptul că astfel de leziuni sunt mai răspândite la nivel global. Deși RS privind seriile de cazuri a relevat diferențe în ceea ce privește prevalența relativă a perioadei și raportul maxilar/mandibular, RS privind rapoartele de caz a dezvăluit detalii privind prezentarea clinică și modalitățile imagistice utilizate.