Melanomii sau tumorile care apar din celulele producătoare de pigment pot fi benigne sau maligne. La pisici, melanoamele se găsesc cel mai adesea pe cap (în special pe urechi și ochi), pe gât și în partea inferioară a picioarelor. Din fericire, melanoamele maligne sunt relativ rare la pisici1. De exemplu, melanoamele, în general, reprezintă mai puțin de 3% din tumorile cutanate, cu aproximativ 42% până la 68% dintre acestea fiind maligne2. Iar melanoamele maligne reprezintă mai puțin de 1% din tumorile bucale la pisici, conform Universității Tufts.
De ce să ne facem griji cu privire la melanoamele maligne atunci?
Din păcate, în forma lor malignă, melanoamele au tendința de a fi foarte distructive la nivel local, de a crește din nou chiar și după îndepărtarea chirurgicală și de a face metastaze sau de a se răspândi în alte locații din organism. La pisici, melanoamele care implică ochii sunt mai frecvente decât cele din gură sau din alte locații de pe piele; și atât melanoamele oculare, cât și cele orale tind să fie mai maligne decât cele cutanate3.
Aici lucrurile pot fi deosebit de complicate la pisici, deoarece multe pisici dezvoltă modificări pigmentare benigne în aceste aceleași locații. Aceste modificări arată foarte mult ca niște pistrui. Este posibil să cunoașteți pisici (în special pisici portocalii, calico sau, uneori, pisici argintii) care dezvoltă pete întunecate pe buze, gingii, pleoape și/sau nas. Această afecțiune, numită lentigo, poate începe să apară la pisici încă de la vârsta de un an, dar este complet benignă și nu se transformă în cancer4.
Nu este neapărat cazul când apar modificări pigmentare pe irisul unei pisici. În acea locație, modificările pigmentare pot progresa de la pistrui ocazionali la o melanoză mai generalizată și mai extinsă, dar totuși benignă, care poate suferi în cele din urmă o transformare malignă5.
De aceea, ar trebui să fiți întotdeauna îngrijorați de orice excrescențe noi (pigmentate sau nu, deoarece melanoamele nu sunt întotdeauna maro) sau modificări de culoare care apar la pisica dumneavoastră. De asemenea, puteți descoperi tumori din cauza simptomelor clinice asociate cu localizarea lor. De exemplu, tumorile din gură pot duce la sângerare, salivare, respirație urât mirositoare sau dificultăți în a mânca/înghiți, în timp ce tumorile intraoculare pot cauza o dimensiune anormală a pupilei, durere și, în cele din urmă, probleme de vedere.
Cum știți sigur că pisica dumneavoastră are melanom malign?
Ca întotdeauna, orice lucru care vă îngrijorează trebuie verificat de către medicul veterinar. În cazul melanoamelor de iris, o examinare atentă și/sau o ecografie pot ajuta la distingerea între modificările benigne ale pigmentului și tumorile reale. Dar pentru a ști cu siguranță, medicul veterinar va trebui să trimită o mostră de țesut la laborator pentru a obține un diagnostic definitiv, fie printr-un aspirat cu acul, fie printr-o biopsie chirurgicală. În cazul în care diagnosticul este de melanom malign, medicul veterinar va dori să efectueze și alte teste (analize de sânge, radiografii, ecografii, aspirații) pentru a stabili starea generală de sănătate a pisicii dumneavoastră (pentru a se asigura că nu are alte boli) și pentru a stabili stadiul cancerului (pentru a stabili cât mai bine posibil dacă există și în alte locații). Aceste informații sunt importante pentru a vă oferi o imagine mai clară a stării individuale a pisicii dumneavoastră și a prognosticului.
Ce puteți face dacă pisica dumneavoastră are melanom malign?
Din păcate, melanoamele maligne sunt cancere foarte agresive. Prognosticul este rezervat, iar șansele de supraviețuire pe termen lung nu sunt bune. Extirparea chirurgicală completă a tumorii inițiale este întotdeauna cel mai bun prim pas, cu condiția ca dimensiunea și localizarea tumorii să permită acest lucru. Din păcate, acest lucru nu este întotdeauna cazul. Radioterapia poate fi indicată în unele cazuri pentru controlul nechirurgical al tumorii sau chiar după o intervenție chirurgicală în cazul în care excizia cancerului nu a fost completă. O anumită formă de chimioterapie poate fi, de asemenea, o opțiune.
După ce medicul veterinar a adunat toate informațiile disponibile, acesta vă poate consilia cu privire la cea mai bună abordare pentru tratarea pisicii dumneavoastră. Rețineți că tratarea cancerului nu este ceva ce faceți așteptând să vindecați afecțiunea, ci mai degrabă să o controlați și să încetiniți progresia. De aceea, este deosebit de important să vă asigurați că înțelegeți pe deplin ceea ce vă spune medicul veterinar cu privire la prognosticul pisicii dumneavoastră, la planul de tratament propus și la așteptările rezonabile pe care ar trebui să le aveți pentru a obține un timp fericit și de calitate cu și pentru pisica dumneavoastră înainte de a merge mai departe.
Dacă aveți întrebări sau preocupări, ar trebui să vă vizitați sau să vă sunați întotdeauna medicul veterinar – acesta este cea mai bună resursă pentru a asigura sănătatea și bunăstarea animalelor dumneavoastră de companie.
Resurse:
- “Tumori ale pielii la pisici”. Manualele Merck. Web.
- Gross, Thelma Lee, Peter J. Ihrke, Emily J. Walder, și Verena K. Affolter. Skin Diseases of the Dog and Cat: Clinical and Histopathologic Diagnosis (Boli ale pielii câinelui și pisicii: Diagnostic clinic și histopatologic). Oxford: Blackwell Science, 2005. Print.
- “Feline Melanoma: A Comparative Study of Ocular, Oral and Dermal Neoplasms”. U.S. National Library of Medicine. Web.
- “Tulburări cutanate congenitale și ereditare ale pisicilor”. The Merck Manuals. Web.
- Ionașcu, Iuliana, Georgeta Dinescu, și Cucoș C. Anca. “Melanomul de iris la pisici”. Revista de Medicină Veterinară. N.p., n.d. Web.
.