Două noi studii au pus capăt, în sfârșit, teoriei de lungă durată conform căreia Americile au fost populate de popoare străvechi care au traversat podul terestru al Strâmtorii Bering dinspre Asia în urmă cu aproximativ 15.000 de ani. Deoarece o mare parte a Canadei se afla atunci sub un strat de gheață, s-a emis de mult timp ipoteza că un “coridor fără gheață” ar fi putut permite trecerea unor grupuri mici dinspre Beringia, o parte din aceasta fiind liberă de gheață. Un studiu publicat în revista Nature, intitulat “Postglacial Viability and Colonization in North America’s Ice-Free Corridor” (Viabilitate postglaciară și colonizare în coridorul liber de gheață al Americii de Nord) a constatat că acest coridor a fost incapabil să susțină viața umană până în urmă cu aproximativ 12.600 de ani, sau cu mult după ce continentul fusese deja colonizat.

O echipă internațională de cercetători “a obținut date de radiocarbon, polen, macrofosile și ADN metagenomic din carote de sedimente lacustre” din nouă foste albii de lac din Columbia Britanică, unde calote glaciare Laurentide și Cordellian s-au despărțit. Folosind o tehnică numită “shotgun sequencing”, echipa a trebuit să secvențieze fiecare bucată de ADN dintr-o aglomerare de materie organică pentru a distinge între șirurile de ADN amestecate. Apoi au comparat rezultatele cu o bază de date de genomuri cunoscute pentru a diferenția organismele. Cu ajutorul acestor date, ei au reconstituit cum și când au apărut diferite specii de floră și faună din peisajul odată acoperit de gheață. Potrivit lui Mikkel Pedersen, doctorand la Centrul pentru Geogenetică, Universitatea din Copenhaga, în straturile cele mai adânci, de acum 13.000 de ani, “pământul era complet gol și sterp.”

“Ceea ce nimeni nu a analizat este momentul în care coridorul a devenit viabil din punct de vedere biologic”, a remarcat co-autorul studiului, profesorul Eske Willerslev, genetician evoluționist la Centrul pentru GeoGenetică și, de asemenea, la Departamentul de Zoologie al Universității din Cambridge. “Concluzia este că, deși coridorul fizic a fost deschis în urmă cu 13.000 de ani, au trecut câteva sute de ani până când a fost posibilă utilizarea lui”. În opinia lui Willerslev, “asta înseamnă că primii oameni care au intrat în ceea ce este acum SUA, America Centrală și de Sud trebuie să fi luat o altă rută.”

Un al doilea studiu, “Bison Phylogeography Constrains Dispersal and Viability of the Ice Free Corridor in Western Canada”, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, a examinat ADN-ul mitocondrial antic din fosilele de bizoni pentru a “determina cronologia pentru momentul în care coridorul a fost deschis și viabil pentru dispersii biotice” și a constatat că coridorul a fost potențial o rută viabilă pentru bizoni pentru a călători prin el în urmă cu aproximativ 13.000 de ani, sau puțin mai devreme decât studiul Nature.

Geologii știau de mult timp că ghețarii impunători au reprezentat o barieră formidabilă în calea migrației dinspre Asia spre Americi între 26.000 și 10.000 de ani în urmă. Astfel, descoperirea în 1932 a vârfurilor de suliță Clovis, despre care se credea la acea vreme că au o vechime de aproximativ 10.000 de ani, a reprezentat o problemă, având în vedere prezumția covârșitoare de atunci că vechii indieni au trecut pe jos din Asia cam în acea perioadă. În 1933, geologul canadian William Alfred Johnston a propus că, atunci când ghețarii au început să se topească, aceștia s-au rupt în două foițe masive cu mult înainte de a dispărea complet, iar între aceste două foițe de gheață oamenii ar fi putut să treacă, idee botezată “coridorul fără gheață” de către geologul american de origine suedeză Ernst Antevs, doi ani mai târziu.

Arheologii au profitat apoi de ideea unui pasaj pentru a susține ideea fragilă că indienii au ajuns pe continent relativ recent, până când această credință a devenit o chestiune de credință. Având în vedere descoperirile recente care îi plasează pe indieni în Americi cu cel puțin 14.000 de ani în urmă, ambele studii pun acum, în sfârșit, la pământ teoria coridorului fără gheață. După cum subliniază Willerslev, “povestea din manualele școlare cu care cei mai mulți dintre noi suntem obișnuiți nu pare să fie susținută”. Noua poveste din manualele școlare este că indienii au migrat cu bărci de-a lungul coastei Pacificului în urmă cu aproximativ 15.000 de ani. Cât timp va rezista această teorie rămâne de văzut.

.