Muzeul de Stat Auschwitz-Birkenau a fost creat printr-o lege a parlamentului polonez la 2 iulie 1947 și include terenurile celor două părți rămase din lagărele de concentrare Auschwitz I și Auschwitz II-Birkenau. Terenul muzeului se întinde pe 191 de hectare, dintre care 20 la Auschwitz I și 171 la Auschwitz II-Birkenau. Pe terenul muzeului se află câteva sute de clădiri și ruine ale lagărului, inclusiv ruinele camerelor de gazare și ale crematoriilor, peste o duzină de kilometri de garduri ale lagărului, drumuri ale lagărului, precum și pintenul de cale ferată (“rampa”) de la Birkenau. În 1979, situl lagărului de concentrare de la Auschwitz-Birkenau a fost înscris pe lista internațională a patrimoniului mondial UNESCO.

Încă din 1947, prima expoziție, extinsă în 1950, a fost deschisă în mai multe blocuri de lagăr din situl lagărului de concentrare de la Auschwitz I. Aceasta a prezentat istoria exterminării și condițiile în care au trăit prizonierii. O nouă expoziție a fost deschisă în 1955. Cu unele modificări, aceasta este utilizată și în prezent. După 1960, unele dintre blocurile lagărului au conținut așa-numitele “expoziții naționale”, create la inițiativa unor foști prizonieri din diferite țări, asociați în cadrul Comitetului Internațional Auschwitz. Acestea înfățișează în principal soarta cetățenilor acelor țări care au fost deportați de naziști în transporturi către lagărul de concentrare de la Auschwitz.