Enunțarea problemei: Dimensiunea și forma dinților anteriori maxilari sunt importante în obținerea unei estetici dentare și faciale plăcute. Cu toate acestea, puține date științifice au fost definite ca și criterii de evaluare a acestor caracteristici morfologice.
Scop: Acest studiu a analizat dimensiunile clinice ale coroanei dinților anteriori maxilari pentru a determina dacă există relații consistente între lățimea dinților și mai multe măsuri faciale într-un subset al populației turcești.
Material și metode: Imagini ale feței complete și ale dinților anteriori a 100 de studenți stomatologi turci priviți din față și angajați în zâmbet maxim au fost înregistrate cu ajutorul fotografiei digitale în condiții standardizate. De asemenea, au fost realizate mulaje din gips ale arcadelor maxilare ale subiecților. Dimensiunile dinților anteriori, apariția raportului de aur, diferența dintre dimensiunile reale și cele percepute, precum și relația dintre dinții anteriori și mai multe măsurători faciale în funcție de sex au fost analizate folosind informațiile obținute atât din imaginile computerizate, cât și din mulaje. Pentru a analiza datele au fost efectuate teste t cu un eșantion, cu 2 eșantioane și cu perechi, precum și analize de varianță cu măsuri repetate și teste Duncan cu intervale multiple (alpha=.05).
Rezultate: Dimensiunile incisivilor centrali (P<.05) și ale caninilor (P<.01) au variat în funcție de sex. Nu s-a constatat existența așa-numitei “proporții de aur” pentru dinții anteriori maxilari în ansamblu. Diferențe semnificative au apărut atunci când au fost comparate raporturile medii dintre diferitele lățimi percepute cu proporțiile de aur ideale ale acestora (P<.01). Au fost observate relații proporționale între lățimea bizigomatică și lățimea incisivului central, precum și între distanța intercaninală și lățimea interbalonară la femei.
Concluzie: Dimensiunile incisivilor centrali maxilari și ale caninilor bărbaților au fost mai mari decât cele ale femeilor în populația turcă studiată, caninii prezentând cea mai mare variație de gen. Nu a fost determinată nici o proporție de aur și nici o altă proporție recurentă pentru toți dinții anteriori. Lățimea bizigomatică și lățimea interalar pot servi drept referințe pentru stabilirea lățimii ideale a dinților anteriori maxilari, în special la femei.