Așa-numita poruncă hipocratică de a nu face rău a fost o axiomă centrală pentru farmacologia clinică și pentru educația studenților în medicină și a absolvenților. Odată cu recenta reexaminare a naturii și magnitudinii reacțiilor adverse la medicamente, scopurile acestei cercetări și analize au fost de a descoperi originea acestei expresii latine unice. S-a raportat că autorul nu a fost nici Hipocrate, nici Galen. Căutările în scrierile din Evul Mediu au scos la iveală apariția axiomei, așa cum este exprimată în limba engleză, cuplată cu limba latină unică, în 1860, atribuită medicului englez Thomas Sydenham. Folosită frecvent la sfârșitul anilor 1800 și până în primele decenii ale secolului al XX-lea, a fost transmisă aproape exclusiv pe cale orală; la începutul secolului al XX-lea a apărut rar în presa scrisă. Se discută aplicabilitatea și limitele sale ca ghid pentru practica etică a medicinei și a cercetării farmacologice. În ciuda insuficiențelor, rămâne un puternic memento că fiecare decizie medicală și farmacologică are potențialul de a face rău.

.