Oysters Rockefeller a fost creat în 1889 la restaurantul Antoine’s din New Orleans de către Jules Alciatore, fiul fondatorului Antoine Alciatore. Jules a dezvoltat acest fel de mâncare din cauza unei penurii de escargot, înlocuindu-l cu stridii disponibile la nivel local. Rețeta a rămas neschimbată, estimându-se că au fost servite trei milioane și jumătate de comenzi.

Platul a fost numit Oysters Rockefeller după John D. Rockefeller, cel mai bogat american de atunci, pentru bogăția sa extremă. Se compune din stridii pe jumătate de scoică acoperite cu un sos verde și pesmet, apoi coapte sau prăjite. Deși rețeta originală a sosului este secretă, aceasta include un piure din mai multe legume verzi care poate include spanac. Versiuni similare ale felului de mâncare au proliferat în New Orleans, fără ca vreuna să fie notată ca fiind un duplicat exact.

Chef Alton Brown afirmă în episodul “Shell Game” din serialul său Good Eats de la Food Network că Alciatore și-a dus rețeta în mormânt și că orice versiune de atunci este doar o presupunere. În timp ce mulți obțin culoarea verde caracteristică a sosului folosind pur și simplu spanac, bucătarii de la Antoine’s au negat în mod repetat că felul de mâncare îl conține. O analiză de laborator realizată în 1986 de William Poundstone în Bigger Secrets a indicat că ingredientele sale principale erau pătrunjel, țelină pasată și strecurată, ceapă verde sau arpagic (imposibil de distins într-un laborator alimentar), ulei de măsline și capere.

Licoarea de absint Pernod Fils, o incluziune populară din epoca victoriană care a ieșit din producție în 1915, este un posibil ingredient original. Malcolm Hébert, originar din Louisian, autor de cărți de bucate și editor de vinuri și mâncare, dezaprobă spanacul și adaugă lichiorul Herbsaint cu aromă de anason. Nu este posibil ca Herbsaint să fi fost în rețeta originală, deoarece Herbsaint a debutat în 1934.

.