În chimie, parafina este denumirea comună a hidrocarburilor alcanice cu formula generală CnH2n+2. Parafina se referă la solidele cu n cuprins între 20 și 40, inclusiv.
Cea mai simplă moleculă de parafină este cea a metanului, CH4, un gaz la temperatura camerei. Membrii mai grei ai seriei, cum ar fi cea a octanului, C8H18, și uleiul mineral apar ca lichide la temperatura camerei. Formele solide ale parafinei, numite ceară de parafină, provin din cele mai grele molecule de la C20H42 la C40H82. Ceara de parafină a fost identificată de Carl Reichenbach în 1830.
Parafina, sau hidrocarbura de parafină, este, de asemenea, denumirea tehnică pentru un alcan în general, dar în cele mai multe cazuri se referă în mod specific la un alcan liniar, sau normal – în timp ce alcanii ramificați, sau izoalcanii, sunt numiți și izoparafine. Se deosebește de combustibilul cunoscut în Irlanda, Marea Britanie și Africa de Sud sub numele de ulei de parafină sau pur și simplu parafină, care se numește kerosen în cea mai mare parte a SUA, Australia și Noua Zeelandă.
Numele este derivat din latinescul parum (= abia) + affinis cu sensul aici de “lipsit de afinitate”, sau “lipsit de reactivitate”. Acest lucru se datorează faptului că alcanii, fiind nepolari și lipsiți de grupe funcționale, sunt foarte puțin reactivi.
.