Paralizia nervului accesoriu spinal (SANP) este o afecțiune anormală a umărului care apare din cauza unei leziuni a nervului accesoriu spinal. Acest nerv este un nerv cranian, care provine din creier și alimentează mușchii trapez și sternomastoidian din gât. Mușchiul sternomastoidian ajută la mișcările de înclinare și rotație a capului, în timp ce mușchiul trapez permite mișcări precum ridicarea umerilor sau adducția scapulei.

Cauze

Nervul spinal accesoriu poate fi afectat din cauza unui traumatism la nivelul gâtului, a unei leziuni prin smulgere a brațului sau a gâtului sau chiar după proceduri chirurgicale precum biopsia ganglionilor limfatici, chirurgia parotidiană, chirurgia carotidiană și canularea venei jugulare.

Simptome

Simptomele majore asociate cu paralizia nervului spinal accesoriu includ:

• Durere și slăbiciune la nivelul umărului
• Mecanica umărului alterată
• Slăbiciune la ridicarea umărului
• Umărul încovoiat
• Atrofia mușchiului trapez

Diagnostic

Diagnosticul paraliziei nervului spinal accesoriu începe cu o anamneză atentă și examinarea fizică a pacientului. Medicul poate utiliza tehnici imagistice, cum ar fi electromiografia (EMG) și testele nervoase, ca măsuri de confirmare.

Tratament

Tratamentul paraliziei nervului spinal accesoriu include fizioterapia ca principală componentă conservatoare sau nechirurgicală. Pentru pacienții care nu răspund la metodele conservatoare, se ia în considerare intervenția chirurgicală pentru aceștia. Opțiunile chirurgicale cuprind chirurgia nervilor, grefa de nervi și regenerarea nervilor. Alte opțiuni de tratament includ transferul de tendon sau de mușchi pentru a stabiliza scapula, angajat pentru pacienții care nu răspund la repararea nervului sau la intervenția chirurgicală. Una dintre procedurile chirurgicale utilizate pe scară largă este fuziunea scapulo-toracică.

Fuziunea scapulo-toracică

Fuziunea scapulo-toracică (ST) este o procedură de salvare efectuată pentru a stabiliza scapula pe torace. Aceasta implică fuziunea marginii mediale a scapulei cu cele 3 până la 5 coaste subiacente. Mișcarea scapulo-toracică (ST) joacă un rol important în ridicarea și abducția umărului. Această procedură este recomandată atunci când transferul de tendon nu reușește să trateze paralizia nervului spinal accesoriu și paralizia nervului toracic lung. Alte afecțiuni care pot fi tratate prin fuziunea scapulo-toracică includ distrofia facio-scapulo-humerală, insuficiența claviculară medială și plexul brahial.

Procedură

Etapele de bază implicate în operația de fuziune scapulo-toracică includ:

• Pacientul este așezat pe masa de operație cu fața în jos și este anesteziat sub anestezie generală
• Se face o incizie de-a lungul marginii mediale a scapulei
• Apoi se expune marginea interioară a osului scapulei pe toată lungimea sa împreună cu 3 până la 5 coaste subiacente
• Apoi omoplatul este legat cu sârmă de coastele adiacente
• Se plasează o grefă osoasă în punctul de contact și, de asemenea, se implantează un stimulator osos pentru a promova fuziunea
• În cele din urmă, incizia este închisă

În mod normal, întreaga procedură durează 3-4 ore, iar pacientul poate necesita o ședere în spital timp de 3-5 zile.

Îngrijire postoperatorie

Pacienții care au suferit o fuziune scapulo-toracică sunt sfătuiți să urmeze câteva instrucțiuni de bază:

• Purtați o eșarfă și evitați utilizarea extremității operate în primele 6 săptămâni
• Să urmați instrucțiunile terapeutului în ceea ce privește activitatea și exercițiile fizice în timpul procesului de vindecare

Pot dura 6 luni sau până la 1 an pentru funcționarea completă a umărului.

Riscuri și complicații

Deși fuziunea scapulo-toracică este o procedură sigură, au fost raportate diverse riscuri și complicații care includ:

• Succesiunea metalului
• Capsulită adezivă
• Nonuniune osoasă
• Pneumotorax
• Pleural. efuziune
• Sindromul de evacuare toracică
• Pneumonie
• Fractură de scapulă
• Tromboză venoasă profundă

.