Buona Pasqua pentru tine și familia ta!!! Ne place atât această rețetă, cât și modul în care o prezentați. Răposata noastră bunică folosea pronunția Pizza Gaina și este o plăcere să o vedem tratată cu respect. Recunosc altitalia, dar ca și cucina povera, îmbrățișez dialectul ei. Am avut de ales în copilărie: pizza gaina sau Pizza di Ricotta Dolce pe care noi o numeam “pizza grana” – probabil o altă corupere a limbilor amestecate. O asistam pe bunica noastră și una dintre sarcinile mele era să tai salamurile și brânza în cubulețe până când au observat că Vinerea Mare a pierdut bătălia cu bunul gust, atunci am fost redistribuit :-))) Era perioada din an în care bunica mea gătea cel mai mult și, deși nu mai este de vreo patru decenii, este perioada din an în care spiritul ei ne ghidează mâinile un pic mai mult. Sora mea este deosebit de pricepută la rețetele bunicii noastre.

Aș primi cu plăcere, având în vedere cât de pricepută sunteți cu limba noastră, orice lămurire despre cum se prepară pasta de slănină (pesto de carne de porc sărat, usturoi și pătrunjel) pe care ea o folosea în bracciale și pe care o numea “la de la chaad?”. Lardellato este cel mai apropiat cuvânt pe care îl pot găsi, dar nu știu dacă a fost vorba de dialectică, de faptul că ea ne-a “protejat” de limbă, de faptul că a protejat limba de noi, sau de o altă explicație. Am încercat ani de zile să înțeleg “rigobhaad”, care era cuvântul ei pentru triajul legumelor în care mici secțiuni stricate erau scoase din întreg; se pare că a fost recuperato, “recuperare”, risipa era limitată, iar restul era gătit.

Încă o dată, vă mulțumesc pentru tot efortul pe care îl depuneți pe acest site – este o comoară culturală.

.