DISCUȚII

KA solitară, cel mai frecvent subtip de KA, este o tumoră cu creștere rapidă care atinge 10 până la 25 mm în diametru în 6 până la 8 săptămâni2,3. Se dezvoltă sub forma unei tumori ferme în formă de dom, de culoare carne, cu un crater central plin de cheratină. După o proliferare rapidă, o KA matură suferă o regresie în 4 până la 6 săptămâni, lăsând o cicatrice atrofică și hipopigmentată4,5. Acest proces de la proliferare la regresie durează de obicei între 4 și 9 luni, dar există unele cazuri persistente care durează peste 1 an1.

KA este considerată o tumoră care derivă din infundibulul folicular6. Acest lucru explică implicarea sa frecventă la nivelul zonelor purtătoare de păr, cum ar fi fața, gâtul și mâinile1. Cu toate acestea, analizele de cheratină ale KA prezintă caracteristicile atât ale diferențierii foliculare, cât și ale SCC7. În plus, KA a demonstrat, de obicei, un model histopatologic care seamănă adesea cu cel al unui SCC tipic și nu există niciun criteriu care să distingă KA de SCC cu suficientă sensibilitate și specificitate7. Mai mult, în câteva cazuri au fost observate distrugeri locale în urma unei creșteri rapide și metastaze la alte organe, deși acestea aveau tendința de a regresa spontan. În plus, tratamentul minimizează cicatricile, ceea ce ajută la rezultate cosmetice mai bune. Prin urmare, tratamentul este recomandat în majoritatea cazurilor.

Excizia chirurgicală completă este tratamentul de elecție, dar excizia completă poate fi prea distructivă și inacceptabilă din punct de vedere cosmetic sau funcțional pentru tumorile de pe situri importante din punct de vedere cosmetic. Există multe alte opțiuni de tratament al KA cu rezultate diferite, cum ar fi crioterapia, radioterapia, injectarea intralesională de agent chimioterapeutic sau interferon alfa și 5-fluorouracil8 topic, cu o rată de succes variabilă.

Aceste opțiuni de tratament au unele limitări. Intervențiile chirurgicale (laser-, electro- și criochirurgie) pot duce, de asemenea, la defecte substanțiale cu morbiditate funcțională sau cosmetică și pot să nu permită confirmarea histopatologică a diagnosticului clinic. Radioterapia este un tratament eficient al KA9, dar este nepotrivită pentru pacienții tineri și este incomodă din cauza necesității unor vizite multiple la spital. Injectarea intralesională a agentului chimioterapeutic s-a dovedit, de asemenea, eficientă din punct de vedere terapeutic10. Cu toate acestea, terapia intralesională cu metotrexat poate avea efecte adverse, cum ar fi pancitopenia, astfel încât ar trebui să se ia în considerare o numărătoare completă a celulelor sanguine pentru a monitoriza o eventuală citopenie. De asemenea, 5-fluorouracilul intralesional necesită anestezie pentru controlul durerii locale, cu injecții efectuate la intervale de o săptămână consecutivă10.

Recent, există câteva rapoarte de tratament de succes cu imiquimod topic (tabelul 1)11-17, un imunomodulator topic utilizat pe scară largă în grupul agonistului receptorilor toll-like 7 și 8. Au fost necesare între patru și 11 săptămâni de aplicare pentru tratament și, uneori, au apărut evenimente adverse care au depins de inflamația rezultată din reacția imunologică, cum ar fi senzația de arsură, eritemul și eroziunile. În ciuda acestor neplăceri, KA poate fi tratat cu imiquimod topic, datorită invazivității mai reduse, a non-inferiorității în ceea ce privește rezultatul funcțional sau cosmetic și a cazurilor recente de tratament cu succes cu imiquimod topic.

Am analizat 18 cazuri de KA tratate cu imiquimod topic (cazuri raportate anterior și ale noastre). Datele au fost analizate statistic cu un test Mann-Whitney utilizând pachetul statistic SPSS versiunea 17.0 (SPSS, Chicago, IL, SUA). Nu au existat diferențe semnificative din punct de vedere statistic între cazurile raportate anterior și ale noastre, cu excepția perioadei de timp pentru obținerea remisiunii complete (p = 0,005). Mediile duratei până la remisiunea completă au fost de 6 săptămâni în 14 cazuri raportate anterior (interval de 4 până la 11 săptămâni) și de 10 săptămâni în cele 4 cazuri ale noastre (interval de 9 până la 11 săptămâni).

Aplicarea frecventă de imiquimod la tratamentul inițial a fost raportată pentru a induce o regresie rapidă a KA15. Cu toate acestea, analiza cazurilor raportate anterior nu a arătat nicio diferență semnificativă din punct de vedere statistic în ceea ce privește durata până la remisiune între cazurile aplicate o dată pe zi (mediana: 6,5 săptămâni; interval de la 5 la 8 săptămâni) și mai puțin de o dată pe zi (mediana: 6 săptămâni; interval de la 4 la 11 săptămâni; p=0,755). În mod similar, durata până la remisiunea completă nu a fost corelată cu vârsta, mărimea și durata KA.

Durata mai lungă până la remisiunea completă în cazurile noastre poate fi cauzată de lipsa confirmării histopatologice a remisiunii, nu de frecvența de aplicare a terapiei de inițiere. Durata necesară pentru o remisiune clinică completă poate fi mai lungă decât cea a remisiunii histopatologice, deoarece inflamația indusă de imiquimod poate face dificilă pentru clinicieni aprecierea vindecării clinice. KA matură suferă regresie în 6 săptămâni, iar imiquimodul topic poate favoriza regresia KAs13. Mai mult, în cazurile anterioare de KA tratate cu imiquimod (tabelul 1), durata medie până la ameliorarea evidentă a fost de 5 săptămâni, iar cea până la remisiunea completă a fost de 7,4 săptămâni. Prin urmare, după 5 până la 8 săptămâni de aplicare, leziunile ar trebui să fie luate în considerare pentru biopsie pentru a judeca vindecarea histopatologică, dacă biopsiile în serie nu sunt acceptabile din punct de vedere cosmetic.

În concluzie, imiquimodul topic poate fi o opțiune eficientă pentru tratamentul non-operator al KA. Pentru scurtarea duratei tratamentului, trebuie sugerată confirmarea histopatologică a remisiunii complete. Sunt necesare studii suplimentare pentru a investiga frecvența de aplicare eficientă și durata de întreținere.

.