Boala de reflux gastroesofagian este cauzată predominant de insuficiența sfincterului esofagian inferior. Rapoartele sugerează că este posibil să se facă distincția între două mecanisme principale care cauzează refluxul: presiunea sfincteriană bazală scăzută care duce la reflux liber, care apare mai ales noaptea în poziție culcată pe spate, și relaxări tranzitorii crescute ale sfincterului esofagian inferior cu presiune normală sau crescută în repaus care duc la reflux în timpul zilei în poziție verticală. Presiunea sfincterului esofagian inferior (LESP) – determinată prin manometrie staționară pull-through – a fost comparată cu profilurile de reflux acid măsurate prin monitorizarea pH-ului timp de 24 de ore la 207 pacienți cu boală de reflux gastroesofagiană dovedită. Diferențele în LESP nu au fost semnificative între pacienții cu reflux predominant în timpul zilei în poziție verticală și cei cu reflux predominant pe timp de noapte în poziție culcată (16,1 +/- 7,4 mmHg față de 15,1 +/- 7,8 mmHg; test t: P = 0,355). Pentru ambele modele de LESP, a existat o ușoară corelație negativă cu cantitatea de reflux acid (determinată ca procent de timp cu pH < 4). Coeficienții de corelație Pearson au fost de -0,196 pentru refluxatorii verticali și -0,137 pentru refluxatorii bipoziționali/supini (P = 0,006 și, respectiv, P = 0,049). Deoarece nu există diferențe în LESP în ceea ce privește postura sau modelele temporale ale refluxului acid, pare puțin probabil ca refluxul în poziție verticală să fie asociat cu o LESP crescută, în timp ce refluxul în decubit dorsal se manifestă din cauza unei LESP hipotensive. Alternativ, se poate concluziona că manometria de tragere staționară este inadecvată pentru a determina cauza bolii de reflux gastroesofagian și, prin urmare, are o utilizare limitată în diagnosticul de rutină al acesteia.