Condilul prezintă o suprafață articulară pentru articularea cu discul articular al articulației temporo-mandibulare; este convex dinspre înainte spre înapoi și dintr-o parte în alta și se extinde mai mult pe suprafața posterioară decât pe cea anterioară.

Axa sa lungă este îndreptată spre medial și ușor spre înapoi și, dacă este prelungită până la linia mediană, o va întâlni pe cea a condilului opus în apropierea marginii anterioare a foramenului magnum.

La extremitatea laterală a condilului se află un mic tubercul pentru atașarea ligamentului temporo-mandibular.

Suprafața articulară a condilului este acoperită de țesut fibros și se interfațează cu un disc articular (sau menisc) de țesut fibros avascular, neinervat (colagen, fibroblaste). Când gura este închisă, meniscul este mărginit medial și superior de fosa glenoidă a porțiunii petroase a osului temporal. Când gura este deschisă la maximum, meniscul este distras anterior și inferior de-a lungul pantei porțiunii inferioare a osului temporal spre tubercul, sau eminența articulară, pentru a rămâne interpus între condil și osul temporal în toate pozițiile maxilarului.

.