Este distragerea atenției un blestem sau o binecuvântare? Faptul că nu acordăm toată atenția la ceea ce ar trebui să facem ne face să nu respectăm termenele limită, să nu reușim la cursuri și să ne izbim de alți șoferi. Distragerea atenției are cu siguranță un preț. Cu toate acestea, ne iubim distracțiile noastre! Rețelele de socializare, sporturile de spectatori, filmele, cărțile, emisiunile TV, știrile, jocurile video – ce ne-am face fără ele?

Evident, există beneficii ale distracțiilor, după cum o demonstrează faptul că aproape toată lumea de pe pământ le caută. Dar de ce? Deși par să ne îndepărteze de lucruri mai importante, ce scop au ele? Și, atunci când uneori părem să cedăm în fața distracțiilor, cum ne asigurăm că acestea ne servesc bine?

Distracțiile pot ameliora durerea

Creierul nostru are o capacitate limitată de a se concentra. Nu putem fi atenți la tot ce ne înconjoară în același timp, așa că trebuie să alegem asupra a ceea ce ne concentrăm. De exemplu, putem alege să ne concentrăm asupra muncii, în timp ce ne luptăm să rezistăm unor distrageri mai interesante.

Cu toate acestea, în unele situații, putem folosi această limitare biologică în avantajul nostru. În cartea sa, SuperBetter: The Power of Living Gamefully, Dr. Jane McGonigal, descrie modul în care distragerea atenției poate fi un instrument puternic pentru a reduce impactul experiențelor dureroase sau negative.

Distracțiile ne pot face mai buni

Capacitatea de a ne abate atenția de la experiențele negative este utilă și în afara unui cadru spitalicesc. Distracțiile ne pot ajuta să facem față la durerile vieții de zi cu zi. Cercetările privind modul în care distragerile pot fi folosite pentru a ne controla poftele și impulsurile arată că anumite jocuri, cum ar fi Tetris, pot ajuta la reducerea poftelor de alimente grase și chiar de droguri care dau dependență. Cercetătorii suspectează că solicitările cognitive ale acestor jocuri ne redirecționează atenția de la factorii declanșatori ai poftei, reducând nevoia dureroasă de a ne satisface. Jucând jocuri de puzzle de potrivire, cum ar fi Candy Crush, Puzzle Blocks sau Interlocked, ar putea de fapt să ne ajute să ne distragem atenția de la a săpa în acea halbă de înghețată din frigider.

Distracțiile ne pot ajuta, de asemenea, să ne menținem în formă. Cercetările sugerează că distragerea atenției noastre de la durerea exercițiilor fizice, cu ajutorul muzicii sau al televizorului, poate îmbunătăți performanța și rezistența.
Distracțiile digitale și tehnologia personală ne pot ajuta să fim mai puternici pe moment, dar McGonigal crede că acestea ne pot ajuta, de asemenea, să ne dezvoltăm capacitatea de a face față provocărilor în viitor. Anumite tehnologii personale ne pot ajuta să ne dezvoltăm curajul, spune McGonigal, iar jocurile sunt o modalitate deosebit de bună de a ne spori autoeficacitatea – încrederea noastră în capacitatea noastră de a depăși problemele.

Dovezile care susțin afirmația lui McGonigal provin dintr-un experiment notabil despre modul în care un joc video i-a ajutat pe adolescenții bolnavi de cancer să lupte cu boala lor, la propriu. Studiul a testat dacă jucarea unui joc video cu tematica cancerului numit “Re-mission” îi va ajuta pe pacienți să respecte planul de tratament și să își ia medicamentele în mod regulat. În acest exemplu, jocul nu a luptat direct împotriva durerii, ci a consolidat capacitățile pacienților. Pacienții care au jucat jocul au fost mai predispuși să-și ia medicamentele, și-au sporit sentimentul de autoeficacitate și au arătat mai multe cunoștințe cu privire la modul în care să lupte împotriva cancerului lor.

Din punctul de vedere al lui McGonigal, jocurile digitale sunt instrumente puternice pentru a construi putere și încredere, deoarece “…Escaladarea constantă a provocărilor necesită o dorință din partea celor care continuă să încerce, chiar și atunci când eșuează. Aceasta le insuflă convingerea că, dacă continuă să exerseze și să învețe, dacă muncesc din greu, în cele din urmă vor fi capabili să atingă obiective mai dificile.” Încercând și depășind provocările din cadrul unui joc, pacienții cu cancer și-au întărit perseverența de a continua să lupte.

Alte jocuri digitale au fost folosite pentru a ajuta pacienții cu astm, diabet, anxietate și ADHD; toate arătând creșteri ale autoeficienței și ale comportamentului de autoîngrijire după joc. Mai multe dovezi că jocurile pot vindeca apar de la noile platforme digitale de sănătate care utilizează elemente bazate pe jocuri pentru a crește participarea pacienților.

De exemplu, luarea medicamentelor prescrise și adoptarea unui stil de viață sănătos pot îmbunătăți foarte mult rezultatele pacienților, dar numai dacă oamenii își schimbă efectiv comportamentul. Platforma digitală de sănătate Empower îi ajută pe pacienți să își gestioneze bolile cronice prin elemente de design ludic utilizate în mod tradițional în jocuri, cum ar fi niveluri, sisteme de puncte, deblocarea de conținut, recompense variabile și competiție. Combinarea naturii captivante a jocurilor cu accesibilitatea tehnologiei personale creează o distragere sănătoasă a atenției care poate consolida încrederea pacienților în combaterea bolilor. De exemplu, copiii sunt cunoscuți ca fiind anxioși înainte de o intervenție chirurgicală. Se știe că nivelul lor de anxietate preoperatorie reduce eficiența anesteziei și crește timpul de recuperare. Medicii au nevoie de alternative la medicamentele sedative pentru a-i menține calmi. Un studiu, citat de McGonigal, a folosit distragerea atenției pentru a le reduce eficient stresul.

În cadrul studiului, un grup de copii a primit medicamente anti-anxietate înainte de operație, un alt grup a jucat jocuri video portabile, în timp ce un al treilea grup de control nu a primit niciun medicament și niciun joc video înainte de operație. Copiii din grupul cu jocuri video au fost singurii care au prezentat o scădere a anxietății înainte de operație. De asemenea, au avut nevoie de mai puțină anestezie în timpul procedurii și au suferit de mai puține efecte secundare ale medicamentelor după operație decât copiii din celelalte două grupuri.

Jocurile video s-au dovedit eficiente, cred cercetătorii, deoarece au distras atenția copiilor de la durerea și incertitudinea operației. Natura captivantă a jocului video i-a ajutat pe copii să își îndrepte atenția de la frica lor și să o îndrepte spre provocarea jocului.

Acest studiu nu este singurul care demonstrează puterea distracțiilor de a diminua experiențele negative. Pacienților cu arsuri li se administrează de obicei doze mari de medicamente pentru a-i ajuta să treacă peste durerea atroce a curățării rănilor. Un nou joc de realitate virtuală conceput de oamenii de știință de la Universitatea din Washington Seattle a demonstrat puterea extraordinară a distracțiilor în combaterea durerii. Cercetătorii au descoperit că pacienții care au jucat jocul în timpul curățării rănilor au simțit cu până la 50 la sută mai puțină durere. De fapt, jucarea jocului de realitate virtuală a fost mai eficientă în reducerea durerii decât utilizarea medicamentelor. Cercetătorii au concluzionat că, cu cât jocul era mai imersiv și mai captivant, cu atât mai mult ajuta la direcționarea atenției de la durerea procedurii.

Când sunt distragerile distructive?

Evident, distragerile ne pot ajuta să facem față durerii și să ne întărim curajul pentru a face față provocărilor viitoare. Cu toate acestea, nu cumva distragerile ne îndepărtează de prioritățile noastre? Cum rămâne cu numeroasele produse și servicii, cum ar fi jocurile video și site-urile de socializare, concepute pentru a fi atât de bune încât să vrem să le folosim tot timpul? Uneori avem probleme în a le limita utilizarea și ne trezim absorbiți de distrageri.

Dacă distragerile tehnologice personale sunt o forță a binelui, explică McGonigal, depinde de ce și cum le folosim. “Vă jucați pentru a scăpa de viața voastră reală sau vă jucați pentru a vă face viața reală mai bună?”

McGonigal descrie două moduri pentru modul în care ne implicăm în activitățile de distragere a atenției: autosuprimarea și autoexpansiunea.

Suprimarea de sine constă în utilizarea distragerilor pentru a evita experiențele negative; în timp ce autoexpansiunea constă în utilizarea distragerilor pentru a le promova pe cele pozitive. Sună destul de simplu, dar McGonigal avertizează că, uneori, este greu de făcut diferența între cele două. Aceeași activitate ar putea fi expansivă pentru o persoană și supresivă pentru alta. Totul depinde de motivul pentru care persoana se implică în distragerea atenției și pentru cât timp.

Cum vă puteți da seama dacă o distragere a atenției este bună sau rea pentru dumneavoastră? McGonigal sugerează să vă întrebați mai întâi: “De ce fac asta?”. Dacă răspunsul dumneavoastră este de a evita un sentiment negativ, cum ar fi “Pentru că munca este plictisitoare” sau “Nu vreau să mă ocup de nimic în acest moment”, este posibil ca distragerea să fie autosupresivă.

Desigur, în unele cazuri, cum ar fi victimele arsurilor sau copiii care urmează să intre în operație, distragerile pot fi o strategie eficientă de adaptare. Totuși, acestea sunt justificate prin faptul că distragerile sunt folosite ca o soluție temporară. Odată ce pacientul este vindecat din punct de vedere fizic, el nu mai are nevoie de evadarea din durere.

Cu toate acestea, pot apărea probleme atunci când distracțiile devin o evadare permanentă dintr-o realitate inconfortabilă. McGonigal avertizează asupra soluțiilor care nu ne dezvoltă capacitatea de a face față durerii în viitor. Distracțiile temporare folosite pentru prea mult timp se pot întoarce împotriva noastră, deoarece: “În timp, autosupresia ne diminuează de fapt sentimentul de autoeficacitate… Nu ne mai vedem pe noi înșine ca fiind persoane care își pot rezolva eficient propriile probleme”. Atunci când ne bazăm pe distrageri care ameliorează durerea, fie că este vorba de tehnologie personală, droguri sau alte evadări, este posibil să nu ne dezvoltăm niciodată capacitatea de a face față unei situații dureroase, fie că este vorba de o situație fizică sau psihologică.

În schimb, distragerile autoexpansive implică atingerea unor obiective, dezvoltarea de abilități sau obținerea de noi cunoștințe care pot fi folosite pe termen lung. Aceste distrageri ne ajută să ne îmbunătățim pe noi înșine și ne pot dezvolta autoeficacitatea.

De exemplu, răspunsurile la întrebarea “De ce fac asta?” care sună astfel: “Vreau să învăț o limbă nouă”, “Vreau să-mi construiesc o rețea profesională mai mare”, “Vreau să știu mai multe despre sănătatea mea” sau “Vreau să-mi îmbunătățesc starea de bine” sunt genul de răspunsuri la care o tehnologie autoexpansivă poate ajuta. Folosirea distragerilor cu o mentalitate expansivă construiește putere, în timp ce folosirea lor cu o mentalitate supresivă pur și simplu ne protejează de durerea pe care o evităm.

Identificarea motivului și a modului în care vă implicați cu tehnologia personală poate fi diferența dintre un comportament sănătos și unul distructiv. Aruncați o privire la distracțiile dvs. digitale preferate – social media, jocuri video, puzzle-uri, emisiuni de televiziune, podcast-uri, știri și sporturi pentru spectatori – și întrebați-vă dacă le folosiți ca instrumente pentru a vă dezvolta puterea, abilitățile, cunoștințele și autoeficacitatea pentru viitor sau pentru a evada temporar dintr-o realitate inconfortabilă. Dacă este ultima variantă, poate doriți să reconsiderați rolul pe care aceste distracții îl joacă în viața dumneavoastră. Dacă durerea de care scăpați este permanentă, nicio distracție nu o va vindeca vreodată. Trebuie fie să învățați noi strategii de adaptare, fie să reparați în mod fundamental ceea ce este stricat.

Când ne gândim la distracțiile tehnologice personale, trebuie să ne asigurăm că acestea continuă să ne servească. Fie că ne ajută să trecem printr-o perioadă dificilă din viața noastră, fie că ne ajută să ne dezvoltăm puterea și perseverența pe termen lung, întrebarea continuă “De ce fac asta?” ne poate ajuta să ne asigurăm că profităm la maximum de distracțiile noastre.

Iată esențialul:

• Distracțiile nu sunt întotdeauna rele; uneori sunt instrumente utile.
• Distracțiile din tehnologia personală, cum ar fi jocurile video și puzzle-urile, ne pot da puterea de a îndura experiențele negative.
• Câteva distracții ne pot întări abilitatea de a aborda noi provocări.
• Tehnologia personală este o distracție sănătoasă pentru majoritatea oamenilor, dar poate deveni rea atunci când devine o evadare de la o realitate inconfortabilă. Totul depinde de motivul pentru care și cât timp o folosim.
• Utilizarea distragerilor pentru autoexpansiune construiește putere, în timp ce folosirea lor pentru autosupresiune ne protejează pur și simplu de durerea pe care o evităm.
• Pentru a determina dacă o distragere a atenției este autoexpansivă sau autosupresivă, ajungeți la fondul problemei de ce o folosiți cu adevărat.
• Autosupresia este acceptabilă pentru a face față experiențelor negative pe termen scurt, dar se poate întoarce împotriva noastră atunci când este folosită ca o soluție pe termen lung.

Nota lui Nir: Această postare este scrisă în colaborare de Nir Eyal și Chelsea Robertson, Ph.D.

Nir Eyal este autorul cărții Hooked: How to Build Habit-Forming Products și are bloguri despre psihologia produselor la NirAndFar.com.Pentru mai multe informații despre schimbarea comportamentului, alăturați-vă newsletter-ului său gratuit și primiți un caiet de lucru gratuit.

Acest articol a fost publicat inițial pe NirAndFar.com